Dragă concetăţeanule,

Fundaţia noastră s-a născut din convingerea că participarea publică nu este un moft, ci un principiu care ar trebui să stea la baza tuturor proceselor de luare a deciziilor. România beneficiază la ora actuală de un cadru legal bine pus la punct pentru informarea şi consultarea cetăţenilor. Participarea publică înseamnă că cetăţenii iau parte la deciziile publice, fiind bine informaţi şi consultaţi. Totodată, participarea publică este o sumă de drepturi pe care toţi le avem şi pe care le putem folosi în relaţia noastră cu autorităţile publice.

Despre ce drepturi este vorba mai exact?

Dreptul la informare

Există o lege care îţi dă dreptul să fii informat: legea 544/2001.
Ai dreptul să soliciţi oricând următoarele informaţii autorităţilor publice (ministere, primării, agenţii guvernamentale, etc.):

• ce trebuie să facă departamentele, programul de funcţionare şi programul de audienţe al instituţiei;
• numele funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice;
• primăriei îi poţi cere bugetul localităţii (de unde sunt banii şi unde se duc) şi planul de investiţii;
• căile prin care pot fi contestate deciziile autorităţilor şi instituţiilor publice în cazul în care ţi se încalcă dreptul la informaţie;
• hotărârile consiliului local şi procesele verbale ale şedinţelor consiliului local;
• rapoartele de activitate anuale ale fiecărui consilier local şi al primarului, precum şi orice alte informaţii care decurg din activitatea administraţiei.

Informaţiile pot fi solicitate atât verbal, cât şi în scris. Cererile nu trebuie motivate, iar accesul la informaţii este gratuit. Autoritatea poate prevede doar costuri de copiere a documentelor cerute. Autoritatea este obligată să răspundă:

• pe loc sau în 10 zile lucrătoare de la depunerea cererii
• în 30 de zile dacă informaţia cerută este complexă şi necesită o durată mai mare de timp, însă trebuie să fii anunţat de acest lucru în termen de 10 zile.

Dreptul la consultare
Cetăţenii pot participa la diverse întâlniri şi dezbateri publice în procesul de luare a deciziei publice (diverse acte normative: hotărâri, legi, etc.), fie că ele ţin de nivelul local (primărie, consiliu local), fie că ele ţin de nivelul central (ministere, agenţii de reglementare). Legea 52/2003 este legea transparenţei decizionale şi se aplică “autorităţilor publice centrale şi locale, alese sau numite, precum şi altor instituţii publice care utilizează resurse financiare publice”. Anumite aspecte ale procesului decizional la nivel local sunt de asemenea reglementate prin Legea 215/2001, legea administraţiei publice locale.

Astfel, la nivel local:

• ai dreptul să participi la şedinţele consiliului local. Ei trebuie să te anunţe cu cel puţin 3 zile înainte;
• ai dreptul să participi la dezbateri publice, audieri sau evenimente publice pe marginea unor subiecte de interes public, fie că sunt organizate de primărie, fie de organizaţii neguvernamentale. Ei trebuie să te anunţe cu 10 zile înainte;
• ai dreptul să participi la întâlnirile publice organizate periodic de consilierii locali;
• ai dreptul să faci propuneri scrise pe marginea unor proiecte de hotărâre cu privire la modul de rezolvare a unei probleme a comunităţii. Ei trebuie să anunţe cu 30 de zile înainte de a adopta orice proiect de hotărâre;
• ai dreptul să ceri primăriei să fii înscris pe o listă de persoane interesate de hotărâri ce urmează a fi luate într-un anumit domeniu (sau mai multe!). De exemplu, poţi cere primăriei să te informeze atunci când urmează a lua o decizie în legătură cu spaţiile verzi din oraş.

La nivel central:

• şedinţele autorităţilor menţionate (ministere, de exemplu) sunt publice, la fel şi dezbaterile. Acest lucru înseamnă că ai dreptul să te afli în sală în timpul acestor şedinţe. Minutele acestor întâlniri trebuie consemnate, arhivate şi făcute publice;
• orice proiect de act normativ al unui minister sau instituţii guvernamentale trebuie făcut cunoscut publicului cu 30 de zile înainte de adoptarea deciziei; anunţul de intenţie trebuie publicat pe site-ul propriu, afişat la sediul propriu, trimis către mass media centrală, şi comunicat tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informaţii; cel puţin 10 zile vor fi dedicate primirii de sugestii;
• la cererea unei asociaţii legal constituite, autoritatea iniţiatoare este obligată să organizeze o dezbatere publică a proiectului de hotărâre;
• ai dreptul să ceri unui anumit minister să te informeze cu privire la intenţia sa de a reglementa într-un anumit domeniu, cum ar fi energia, de exemplu.

Dreptul la petiţionare
Este un drept individual prevăzut în Constituţia României la Articolul 51. El este de asemenea reglementat prin legea 233/2002, legea soluţionării petiţiilor. Ea spune că dreptul de petiţionare este recunoscut şi organizaţiilor legal constituite, acestea putând formula petiţii în numele colectivelor pe care le reprezintă.

În sensul legii, „prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poşta electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome”.

De exemplu, dacă ai o problemă care poate fi rezolvată de primărie sau vreun minister, poţi să faci sesizare, iar ei trebuie să îţi comunice un răspuns în termen de 30 de zile, indiferent dacă problema ta va fi rezolvată sau nu.

Dreptul unei persoane vătămate de o autoritate publică
Dacă o autoritate refuză sau nu soluţionează petiţia (cererea, sesizarea, etc.) în termenul legal, cetăţeanul se poate folosi de „dreptul unei persoane vătămate de o autoritate publică”. Conform acestuia, orice persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea unei cereri, este îndreptaţită să obţină recunoaşterea dreptului sau a interesului pretins, anularea actului şi repararea pagubelor. Cetăţeanul căruia i s-a încălcat dreptul de petiţionare poate obţine despăgubiri din partea autorităţii ce i l-a încălcat şi nu are obligaţia de a proba vinovăţia funcţionarului public sau a autorităţii publice, ci trebuie doar să îşi justifice dreptul.
Sursa: “Drepturi mai puţin cunoscute: dreptul de petiţionare”, Andreea Luca, 15 martie 2005

În cazul în care consideraţi ca aţi fost lezat în drepturile dumneavoastră în relaţie cu autorităţile, vă puteţi adresa Avocatului Poporului. Rolul acestuia este de a media o soluţie între persoane şi autorităţi şi nu poate da amenzi sau anula acte şi proceduri. Puteţi, de asemenea, să contactaţi şi Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii a Camerei Deputaţilor sau Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii din Senat, care joacă şi rolul de legiuitor în domeniile ce ţin de drepturile omului şi relaţia dintre cetăţeni şi autorităţi publice.

Dreptul la iniţiativa legislativă
Cetăţenii României au drept de a propune legi, atât la nivel naţional cât şi la nivel local. Este un drept prevăzut de articolul 150 din Constituţie cât şi de legea privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, legea 189/1999.

La nivel central
Pentru a putea înregistra o propunere legislativă este nevoie de 100 000 cetăţeni cu drept de vot; cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5000 de semnături în sprijinul acesteia.

Pentru a putea demara procedurile de revizuire a Constituţiei, sunt necesare semnăturile a cel puţin 500 000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20 000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

La nivel local
La nivel local acest drept este prevăzut în legea administraţiei publice locale. Aici se precizează că ai dreptul să depui un proiect de hotărâre către Consiliul Local dacă proiectul este însoţit de semnăturile a 5% din cetăţenii de drept de vot ai oraşului. În acest caz, consiliul local este obligat să îl discute.

Dreptul la referendum
Legea 3/2000 stabileşte condiţiile în care se organizează referendum atât la nivel naţional cât şi la nivel local.

La nivel naţional
Referendumul naţional, conform legii, este forma şi mijlocul de consultare directă şi de exprimare a voinţei suverane a poporului cu privire la anumite probleme de interes naţional sau revizuirea Constituţiei. Cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe prin DA sau NU asupra problemei supuse referendumului.

La nivel local
Legea administraţiei publice locale atribuie cetăţenilor dreptul de a dizolva consiliul local prin referendum local. Referendumul se organizează la cererea a 25% din cetăţenii cu drept de vot ai unităţii administrativ-teritoriale pentru care s-a constituit acel consiliu. De asemenea, suspendarea primarului se poate face tot prin referendum local. Procedura este descrisă la articolul 55 din legea sus menţionată. La articolul 99 se vorbeşte şi despre situaţiile în care se impune organizarea unor referendumuri judeţene. Obiectul şi data referendumului local se stabilesc şi se aduc la cunostinţa publică cu cel puţin 20 de zile înainte de ziua desfăşurării acestuia.

Dreptul la asociere
Dreptul de a te asocia este un drept fundamental. Legea 246/2005, care aprobă ordonanţa guvernului 26/2000 a asociaţiilor şi fundaţiilor, spune că „persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi în interes general sau în interesul unor colectivităţi locale ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaţii ori fundaţii”. Asociaţiile şi fundaţiile constituite potrivit legii sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial. În limbajul de specialitate, o asociaţie sau fundaţie este un ONG (organizaţie neguvernamentală sau organizaţie non guvernemanetală).

Pentru a vedea care sunt paşii de urmat pentru înfiinţarea unei asociaţii sau fundaţii, găsiţi mai multe informaţii aici.

La adresele de mai jos puteţi găsi baze de date cu organizaţii neguvernamentale din România:

• Pe site-ul Centras puteţi găsi informaţii despre diverse ONG-uri partenere sau despre care Centras a scris în publicaţia sa, “Atitudini”. De fapt, colecţia “Atitudini” în sine e un bun punct de plecare pentru a obţine date despre ONG-uri, începând cu anii ’90 până în prezent.
• CENTRAS mai dispune de site-ul www.donatiionline.ro. Pagina de web este destinată colectării de donaţii electronice, de pe card. Numărul de organizaţii nu este foarte mare (aproximativ 100 de înscrieri). Avantajul acestui site este că fiecare organizaţie, pentru a se înscrie, trece printr-o comisie de evaluare a bonităţii sale, prezentând inclusiv un raport anual de activitate (disponibil şi pe site).
• coddeconduitaong.oar.ro – un site unde puteţi găsi date despre sectorul asociativ din România, cât şi eforturile anumitor ONG-uri de a pune la punct instrumente de evaluare a performanţelor actorilor din sectorul asociativ. Printre acestea, un set de recomandări de bune practici şi un cod de conduită pentru ONG-uri.
• Portalul Stiriong reprezintă o resursă constantă de informaţii şi ştiri de actualitate care va facilita dezvoltarea de parteneriate între societatea civilă, mediul de afaceri, instiuţiile publice şi cetăţeni oferind informaţii utile şi actualizate din domeniul CSR, noutăţi despre proiectele, evenimentele şi cursurile de formare derulate de organizaţiile neguvernamentale, finanţări publice, finanţări private etc. Totodată portalul va găzdui o bază de date a organizaţiilor neguvernamentale din România – “Catalogul societăţii civile 2008” – bază de date care vă permite în mod constant înregistrarea de organizaţii noi, actualizarea datelor înscrise şi interogarea ei de către orice membru autentificat ca utilizator al portalului.
• FDSC – Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile este partener în cadrul platformei dezvoltate de eRomania Gateway (eRG) Association. Pe site apar date despre peste 6000 de organizaţii neguvernamentale şi asociaţii profesionale. Aceste informaţii se referă la coordonate, data înfiinţării, tipul şi scopul organizaţiei, programe, parteneri şi activităţi desfăşurate.
• www.doilasuta.ro – ARC România – Asociaţia pentru Relaţii Comunitare gestionează această bază de date. Pagina de web este dedicată celor care doresc să se folosească de Regula lui 2%. Avantajul acestei baze de date este că informaţia este actualizată anual, iar înscrierea se face pe baza trimiterii unor documente.
• Site-ul Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale, unde veţi găsi o serie de baze de date, printre care şi una cu ONG-uri. Aveţi posibilitatea de a obţine liste în funcţie de anumite criterii: în ordinea alfabetică a numelor, pe judeţe sau în funcţie de existenţa unei persoane de contact în baza de date.
• Camera Deputaţilor a lansat pe site-ul său un repertoar ONG, unde organizaţiile neguvernamentale sunt invitate să se înscrie în funcţie de domeniul lor de interes aferent unei anumite comisii. Unele dintre aceste organizaţii au cerut să fie de asemenea prezente la anumite dezbateri din comisii pe marginea unor proiecte de legi – pe acestea le găsiţi la „ONG-uri acreditate”.

În ceea ce priveşte federaţiile de ONG-uri existente în România, puteţi consulta o trecere în revistă a celor mai importante aici.

Dacă doriţi să ştiţi care sunt reprezentanţii ONG-urilor în comitetele de monitorizare pentru fondurile structurale, puteţi vedea lista aici.

Pentru mai multe informaţii despre participarea publică, vizitaţi categoria documente din secţiunea resurse.

Pentru informaţii detaliate despre drepturile tale privind liberul acces la informaţiile publice şi participarea ta la procesul de luare a deciziei publice, te rugăm să ne contactezi.