CeRe: valuri mici şi mari, 10 ani de antrenamente în bazinul civic

June 21st, 2016

Acum 10 ani nu exista niciun rezultat la o căutare pe internet a cuvintelor “grup de iniţiativă” civică. Conceptul de participare publică era ceva abstract, iar implicarea civică asociată mai degrabă cu voluntariatul, plantarea copacilor printr-o acţiune colectivă voluntară sau cu ajutorul dat unei persoane vârstnice. Acum ne este puţin mai clar că avem drepturi, iar “cetăţenia” nu mai este este doar un ac de cravată scos din cutie doar pentru a da o tuşă mai carismatică multiplelor înfăţişări ale democraţiei.

La început am bătut din uşă în uşă şi am ascultat dorinţele oamenilor din 4 cartiere bucureştene

CeRe s-a format acum 10 ani pentru a-i aduce mai aproape pe oamenii care vor să schimbe ceva în jur, de ochii şi urechii celor din primării şi ministere. Şi pentru că deciziile publice nu reflectă întotdeauna dorinţele şi priorităţile celor direct vizaţi, CeRe a început prin a le asculta dorinţele oamenilor din 4 cartiere bucureştene. De câţiva ani încoace am bătut la uşile a sute de bucureşteni, am învăţat mult despre metoda organizării comunitare (apropos, in SUA, organizatorul comunitar este de zeci de ani o meserie), am avut sute de întâlniri prin sufrageriile oamenilor cu cetăţenii din Drumul Taberei, Lacul Tei, Pantelimon. Oamenii îşi doreau atunci, ca şi acum câteva lucruri: parcuri amenajate, străzi asfaltate, rezolvarea diverselor lucruri negative care ne îngreunează zi de zi traiul în oraşe. Apoi, din ce în ce mai mulţi dintre cetăţenii pe care i-am susţinut au cerut să nu mai fie ignoraţi de primari, consilieri şi miniştri şi să le fie ascultate părerile şi propunerile atunci când cineva, câţiva, decid în numele lor. Fie că poveştile oamenilor pe care i-am susţinut de-a lungul vremii vorbesc despre spaţii verzi defrişate, clădiri ilegale care ştirbesc confortul şi soarele oamenilor din apartamentele învecinate sau de cinematografe vechi de cartier care n-au fost lăsate de bucureşteni la cheremul diverselor interese comerciale, drepturile cetăţeneşti sunt butonul de EXIT din indiferenţă şi resemnare.

Primele grupuri civice din Bucureşti, inspiraţie pentru din ce în ce mai mulţi indivizi şi organizaţii cu spirit civic 

În ultimii ani tot mai mulţi oameni, grupuri civice şi organizaţii au venit către noi pentru asistenţă în advocacy. Mulţi oameni au auzit despre noi de la grupurile de iniţiativă alături de care am stat câţiva ani (CC: Grupul de Iniţiativă Lacul Tei, Iniţiativa Prelungirea Ghencea, Iniţiativa Callatis-Drumul Taberei, Grupul de iniţiativă Favorit) pe care le-am ajutat să se formeze, să aibă răbdare şi perseverenţa necesară pentru a cere autorităţilor să rezolve lucrurile care nu merg bine în jur. Toate aceste grupuri au sărbătorit victorii alături de vecinii de cartier, subiectele despre protejarea lacului şi parcului Circului, cinematografului Favorit, locul de joacă din Drumul Taberei şi lipsa de infrastructura din Prelungirea Ghencea au fost constant preluate de presă. A aflat din ce în ce mai multă lume că “se poate”, s-au înmulţit numerele celori civici şi curajoşi care s-au dus pe capul autorităţilor, au reparat oraşe, legi nesănătoase şi mentalităţi amorţite de inerţie şi scepticism.

Am stat aproape de oameni şi organizaţii neguvernamentale care, prin campanii locale sau naţionale de advocacy, au reuşit schimbări benefice în sistemul de sănătate sau educaţie pentru comunităţi diverse. Am fost sentimentali, furioşi, nerăbdători, mândri, recunoscători. Am fost alături de Iaşul iubeşte teii până s-au plantat cei mai iubiţi copaci din Iaşi şi din online.

În ultimele luni am pus umărul la formarea primei reţele civice – Reţeaua Civică Bucureşti. Sunt 13 grupuri civice care ştiu, vor şi pot să acţioneze împreună pentru ca tu şi eu să fim mai bine reprezentaţi atunci când se iau decizii despre lucruri care ne deranjează în oraşul acesta şi pe care autorităţile public ear trebui să le repare urgent.

Sau să nu mai admită să se repete, pentru început.

Au trecut 10 ani, suntem o echipă mică şi răspundem la telefon cu “Da, ştiu cum să te ajut”.

Majoritatea proiectelor CeRe sunt finanţate din fonduri americane, norvegiene şi elveţiene. Nevoile bugetare nu arată întotdeauna în teren precum în cererile de finanţare. Avem nevoie de voi, donatorii individuali, pentru a susţine un număr şi mai mare de oameni care să ştie cum să ajungă la masa la care se iau deciziile importante pentru ei şi comunităţile pe care le reprezintă.

Dacă îţi place de noi, ne poţi susţine cu o donaţie la Swimathon: http://swimathonbucuresti.ro/swimathon/index.php/profil-proiect/3-

de Silvia Boeriu

 

 

 

Buget 2016 – faza pe dezbateri pe repede ’nainte

December 9th, 2015

Știm că proiectul bugetului de stat pentru 2016 trebuie să ajungă pe masa Parlamentului “cât mai curând posibil”.

Știm că fiecare Minister și-a stabilit deja prioritățile și și-a făcut calculele. Au avut loc discuții la nivelul Guvernului, negocieri cu partidele politice și, din toate acestea, a rezultat proiectul de buget făcut public la sfârșitul zilei de 4 decembrie 2015.

Știind toate acestea, ne întrebăm: ce poate să rezulte din dezbaterea de miercuri, 9 decembrie? Dacă Asociația Human Catalyst ar propune (încă o dată) bugetarea programului Școală după Școală pentru comunități vulnerabile, ce ar face Primul Ministru sau Ministrul de Finanțe? Sau dacă altă organizație ar propune includerea în buget a unui program de prevenție pentru o boală, ce ar face atunci cei doi?

Vom vedea de mâine încolo, dar e greu de imaginat că se vor întoarce la ministere să rediscute bugetul fiecărui minister, apoi la partide să renegocieze, pentru ca apoi să vină cu un nou proiect de buget.

Adaug aici faptul că invitația de participare pentru dezbaterea de miercuri a venit luni, 7 decembrie 2015, cu termen de a transmite “propuneri concrete însoțite de argumente” până marți, 8 decembrie 2015.

E adevărat că dezbaterile pe marginea bugetului de stat pentru 2016 ar fi trebuit organizate de Guvernul Ponta și nu de Guvernul Cioloș, de acum jumătate de an. Bugetul ar trebui determinat de domenii prioritare, de probleme, de direcții de dezvoltare, iar dezbaterea despre acestea ar trebui să fie, nu despre niște tabele și procente.

Învinuim vechiul guvern de faptul că nu a organizat dezbateri care să conducă la un proiect de buget de stat gândit participativ, dar nu găsim nicio scuză guvernului actual pentru că organizează o dezbatere de fațadă, cât să poată spune că s-a consultat. Mai mult decât atât, nou creatul Minister pentru Consultări Publice și Dialog Civic, în loc de a explica colegilor săi ce înseamnă consultare publică și cum trebuie făcută, se pune în poziția de a lua parte la organizarea unei consultări complet formale și ne invită pompos “la dezbaterea publică despre structura și prioritățile proiectului de Buget 2016”. Serios?! Chiar putem schimba structura și prioritățile?

Așteptăm de la Ministerul pentru Consultări Publice și Dialog Civic să explice guvernului că niște consultări pur formale pot face mai mult rău decât bine. Și mai așteptăm ca invitația pentru dezbaterile care să conducă la realizarea proiectului de buget pentru 2017 să vină în februarie-martie 2016.

 

Autor: Oana Preda

 

Cetățenii din trafic

January 16th, 2015

Astăzi, între ora 8:04 și 8:17 am stat în mașină în intersecția Ștefan cel Mare cu Barbu Văcărescu. Ceea ce inițial părea o decizie luată prematur și fără cap (de obicei merg cu metroul), s-a dovedit a fi ceva ce mi-a dat o ocazie minunată de a observa o micro-societate desfășurându-se în mediu natural, necontrolat într-o realitate opusă de realitatea cu care era obișnuită.

Datele situației:
  • Nu mergea niciun semafor din intersecția Ștefan cel Mare cu Barbu Văcărescu.
  • Intersecția era blocată. Coloane paralele, perpendiculare și tangențiale de mașini. Nicio mașină nu s-a mișcat mai mult de cativa centimetri timp de 13 minute. Nicio mașină. Niciuna. Oamenii stăteau în mașini, incapabili să găsească o soluție viabilă.
  • Am sunat la telefonul scurt de sesizari al Brigăzii Rutiere. Nu mi-a răspuns nimeni preț de un minut. Am formulat în gând sesizarea scrisă că nu răspunde nimeni ca să pot face sesizarea verbală. Până la urmă mi-a răspuns un domn, un pic supărat, care mi-a zis că e o cădere de tensiune la un nod Enel ți nu se va remedia până la ora 10 jumătate. I-am sugerat că un echipaj care să dirijeze circulația ar fi util. Mi-a spus că s-a gândit și el și a trimis pe cineva. Mi-a închis telefonul înainte să apuc să îi zic sincer (știu că va gândiți că ar fi fost ironic, dar nu e adevărat) “mulțumesc. o zi bună”.
  • La ora 8:14 a apărut un polițist în intersecție. A ajuns în mijloc și a văzut adevărata dimensiune a haosului. Și-a scot pălăria îmblănită de pe cap, s-a scărpinat un pic în vârful capului, a spus ceva ca pentru el (părea a fi “să-ți f*ți una. ce-i aici!”) și s-a apucat calm și metodic de eliberarea intersecției. A fost extrem de uman și de eficient.
Observații:
(care se referă strict la mulțimea de oameni din campul meu vizual și auditiv, prezenți astăzi între orele 8:04 și 8:17. Nu am pretenția ca aceste observații să fie valabile pentru Bucureși, Romania sau rasa umană. Știu că folosesc cuvinte și expresii generalizante (există cuvântul ăsta?), dar îmi e mai ușor așa. Și astfel devin și eu subiect de observații).
  • 13 minute de blocaj. 13! Doar 13! Au fost suficiente pentru a transforma niște oameni în mici monștri. Louis CK avea dreptate. – https://www.youtube.com/watch?v=x8062QEFk5g. Suntem la volan persoane pe care nu le vedem aproape niciodată într-un spațiu altul decât cel delimitat de caroseria mașinii.
  • Suntem învățați să vedem numai ce se întâmplă în fața noastră (câteodată nici măcar în stânga sau în dreapta. foarte rar în spate. imagine panoramică aproape niciodată).
  • Empatia este o abilitate rară, dar absolut esențială pentru progres. Ar trebui să o învățăm la școală. În locul orei de religie propun.
  • Raportarea la autoritate este absolut absurdă. În momentul în care a apărut polițistul în intersecție, claxoanele au început cu o fervoare mult mai mare față de ce se auzea până la 8:14. Nu era vina lui. Dimpotrivă, ne-a scos dintr-o situație care pentru cei mai mulți va fi o mare nenorocire care li s-a întâmplat în ziua de 16 ianuarie 2015. Dar trebuie să și-o ia de la o masă de anonimi pentru că reprezintă Poliția Română. Sunt curioasă câți dintre cei care au claxonat vor trimite o solicitare datată și semnată către Brigada Rutieră prin care vor întreba ce dispozitive există disponibile pentru dirijarea circulației sau bugetul investit pentru semnalizarea intersecțiilor.
  • Există o furie constructivă. Există furia bizonică distructivă și există furia care ne face să rezolvăm lucruri, să luptăm pentru realități mai bune. Știu asta, o văd în jurul meu în minunații oameni care fac lucruri să se întâmple pentru că îi enervează ceva. O văd în câștigătorii de la Gala Premiilor Participării Public e (http://www.ce-re.ro/g3p/g3p-editia-VI). Cum să transformi enervarea în furie constructivă încă e un subiect care mă preocupă și întrebarea cea mai provocatoare de la CeRe.
  • Suntem obișnuiți să ne raportăm la lumea exterioară primordial ca indivizi unici. Capacitatea de a îi percepe pe ceilalți ca indivizi cu drepturi, prioritaăți, interese, frustrări vine foarte greu. Identitatea de grup se formează și mai greu. Dar dacă îi dai suficient timp se întâmplă. Ca atunci când intri într-o cameră întunecoasă, venind de afară unde este soarele puternic. E nevoie de timp.
  • Procesul prin care un grup se poate organiza să treacă de la haos la o funcționare cât mai bună este lung și facilitat. De asta mi se pare că metoda de organizare comunitară (http://www.ce-re.ro/programul-de-organizare) este unul din cele mai bune lucruri care ni se întâmplă.

COALIȚIA

October 21st, 2014

 

La sugestia făcută discret de Ovidiu Voicu, și pentru că așa e frumos, povestesc aici de la întâlnirea pe care am avut-o săptămâna trecută cu dl Dante Stein, consilier privat al Primului Ministru.

 

Pentru cine nu știe, dl Stein și-a făcut misiune din a facilita dialogul dintre societatea civilă și Guvernul României. Dar nu așa oricum, ci prin intermediul unei mari Coaliții care, deși nu există, aproape că are nume: Coaliția Societatea Civilă pentru Dezvoltarea României. Această coaliție ar fi similară cu cea formată de (o parte din) sectorul bussiness – Coaliția pentru Dezvoltarea României. Tot aici aș mai spune și că acest demers vine în paralel cu demersul Ministerului pentru Dialog Social care încearcă și el să faciliteze dialogul ONGuri – Ministere. La Dialog Social, discuțiile au început mai „muncitorește”, pe tematici de interes pentru sector, fără a se proiecta înainte vreun mega mecanism de consultare. Dl. Stein a organizat o primă întâlnire cu mai multe ONGuri la începutul lui octombrie. Povestește Ovidiu aici pe larg așa că nu intru în detaliile acestei întâlniri.

 

Read the rest of this entry »

Dialogul Piețelor 2

July 30th, 2014

La începutul lunii mai (9-11 mai) a avut loc cea de-a doua întâlnire cu activiști din alte țări sub deviza Dialogue of the Squares (Dialogul Piețelor, proiect coordonat de CeRe în parteneriat cu Miliția Spirituală; detalii despre prima întâlnire din decembrie 2013 puteți găsi aici). De această dată am găzduit activiști din Bosnia și Herțegovina, Ucraina, Rusia, și din nou, Spania. Am vrut să înțelegem ce se întâmplă cu mișcările sociale și civice din aceste țări și ce am avea noi de învățat din ele.

 

Mişcările de protest din Bosnia şi Herţegovina din februarie 2014 au fost o adevărată inspiraţie. După ce au băgat în sperieţi politicienii şi au provocat o serie de demisii de guverne la nivel federal şi cantonal, protestatarii s-au organizat în plenuri în mai multe orașe, depăşind diviziunile inter-etnice, şi au început să conceapă programe de guvernare, documente strategice şi revendicări pentru fiecare minister din guvernele cantonale în parte. Asta înseamnă că Bosnia și Herţegovina a fost împânzită de grupuri de cetăţeni care au deliberat asupra unor măsuri de guvernare pe fiecare domeniu de politică publică. Ulterior, protestatarii, astfel organizaţi, au forţat noii miniştri să accepte întâlniri regulate între grupuri de cetăţeni şi oficiali pentru a negocia priorităţi de politică publică.

La finalul acestei prezentări, puteţi găsi link-uri resursă despre această mişcare şi organizarea cetăţenească din interiorul acesteia.

 

Nina din Ucraina ne-a oferit detalii din interior despre Euromaidan, ea fiind una dintre participanții la acest protest încă din prima zi. Dincolo de detaliile oferite despre mobilizare și organizare, am avut ocazia să dezbatem: cât de pro-UE a fost această mişcare şi câţi dintre cei prezenţi erau fascişti sau infiltraţi ruşi? care sunt mizele geo-politice ale Euromaidanului şi cât se suprapun ele peste agenda (agendele) cetăţenilor ucraineni? poate spiritul Euromaidanului să dăinuie după alegerea unui nou președinte în Ucraina?

 

Participanţii din Rusia ne-au oferit informații despre mişcarea Occupy din Rusia; am aflat că ea s-a manifestat în spaţiul public în Moscova încă din 2011. Mişcarea a continuat să existe printr-o serie de adunări publice ce au avut loc aproape în fiecare an, când oamenii au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva celui de-al doilea mandate de preşedinte al lui Vladimir Puţin în 2012 şi împotriva războiului cu Ucraina în 2014. Totodată, am aflat despre mici acte de solidaritate între diverse grupuri sociale pentru a rezista în faţa gradului crescut de control al statului rus asupra mijloacelor de informare în masă şi a libertăţii de expresie (de exemplu, Guvernul rus a dat o lege conform căreia dacă un blog sau site are mai mult de 3000 de abonaţi, acesta este obligat să se înscrie într-un registru special; în aceste condiţii, multe platforme de hosting (găzduire online) nu afişează cifra reală a abonaţilor, menţionând doar cifra 2900+).

Daca vreți să înțelegeți mai multe despre situația socio-politică din Rusia, aici puteți citi un interviu cu Ilya, unul dintre participanții la întâlnirea noastră.

 

Cei de la 15M/Indignados din Spania ne-au vorbit de această dată despre iniţiative ale cetăţenilor cu scopul de a transparentiza bugetele localităţilor şi de a influenţa priorităţile de finanţare ale acestora. Cu ajutorul unui program (software) special, cetăţenii organizează datele obţinute de la autorităţile locale (o muncă ce poate fi uneori la fel de anevoioasă ca în România), operează analize pe baza lor şi apoi susţin cereri specifice în faţa decidenţilor locali.

 

Şi pentru că era ziua Europei și era și ONG Fest, am profitat pentru a deschide o dezbatere despre democrație și Europa şi către alţi participanţi, aşa că duminică ne-am întâlnit la unul din corturile din Parcul Herăstrău ca să discutăm deschis cu oamenii despre rolul Uniunii Europene în regiune, dincolo de graniţele sale.

 

Despre alegerile europarlamentare și (ne)participarea la vot

May 15th, 2014

 

În contextul alegerilor pentru Parlamentul European din 25 mai 2014, CeRe constată intensificarea apelurilor adresate cetăţenilor şi organizaţiilor de a merge la vot sau, dimpotrivă, de a absenta, în semn de protest. Spre deosebire de alte cicluri electorale, acestea par a fi din ce în ce mai numeroase şi diverse iar acest lucru în sine arată o preocupare crescută a cetăţenilor faţă de ceea ce înseamnă participare publică şi/sau politică.

CeRe consideră legitime toate aceste poziţii referitoare la ce ar trebui să facă un bun cetăţean la alegerile europarlamentare, fie că e vorba despre boicot, anularea votului, un eventual vot pentru a nu permite unora să ocupe locuri în Parlamentul European sau pur şi simplu pentru a susţine un candidat sau partid favorit.

Miza acestor alegeri nu a fost niciodată una reală pentru cetăţeni, de unde şi absenteismul ridicat pentru acest tip de alegeri. Însă absenteismul nu înseamnă neapărat dezinteres.

CeRe consideră că votul este un drept şi nu o obligaţie. Astfel, decizia de a-l exercita sau nu aparţine fiecăruia dintre noi. Atunci când cetăţenii simt că sistemul nu le mai reprezintă valorile, vocile şi interesele,  e normal să aleagă şi alte căi de reprezentare sau pentru a se face auziţi. Atât boicotul cât şi votul – anulat sau nu – sunt metode pe care fiecare dintre cetăţeni e liber să le aleagă pentru a se exprima, în acord cu propriile valori şi propria conştiinţa. La fel cum protestul în stradă față de imposibilitatea de a alege cu adevărat, cu sau fără ştampila „votat” pe buletin, rămâne o opţiune valabilă.

Ce trebuie însă să rețină partidele politice este că participarea scăzută la vot se datorează în bună măsură legitimităţii din ce în ce mai mici pe care o au, a slabelor performanţe între ciclurile electorale, indiferent de cine a fost la putere, a incompetenţei şi a corupţiei transpartinice.  Toate actualele partide caută să îşi conserve poziţia, transformând democraţia în partitocrație, şi făcând aproape imposibilă apariţia unor partide politice noi, de la firul ierbii, sau a candidaturilor independente, indiferent de tipul de confruntare electorală.

De aceea credem că dincolo de rezultatele votului din 25 mai 2014 și de prezența la urne, este important ca partidele să înţeleagă că mai de vreme sau mai târziu, atât cei care i-au votat dar mai ales cei care nu i-au votat, le vor cere acestora să deschidă calea participării politice şi ele însele să se reformeze.

Pentru CeRe este important, de asemenea, ca dincolo de momentul alegerilor europarlamentare, cetăţenii să continue să se organizeze pentru a se face auziţi şi a-şi cere drepturile, inclusiv acela la reprezentare și participare politică și incluziune în decizia publică, fie că e la nivel local, național sau european. Aceasta este, pentru noi, o miză reală, mai presus de ciclurile electorale.

 

 

 

Decizia politică şi ce vrea poporul de la sistemul de pensii

March 6th, 2014

 

 

Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe), împreună cu Centrul Român de Politici Europene (CRPE), a lansat recent un studiu cu alternative pentru reforma sistemului de pensii în România. Scopul studiului nu e să ajungă la o concluzie, ci prezintă nişte puncte de plecare pentru o mai amplă dezbatere publică.

 

Poate cel mai important punct al proiectului „Reforma pensiilor – de la experți la public” este că în acest sfârșit de săptămână (7-9 martie) va avea loc un forum deliberativ pe marginea acestor scenarii sau alternative.

Read the rest of this entry »

Doamna Maria-Elena Trică îşi vrea înapoi cinematograful Favorit

February 21st, 2014

 

Doamna Trică este unul dintre cetăţenii din grupul “Iniţiativa Favorit”, care încearcă să determine Primăria sectorului 6 să se ţină de promisiune, să reabiliteze cinematograful Favorit şi să-l transforme în Centrul Cultural Favorit, pentru comunitate.

 

1. Ce v-a motivat cel mai mult să vă implicaţi în povestea reabilitării cinematografului Favorit?

Ştiind că oamenii din zona Favoritului şi nu numai, îşi doresc foarte mult ca Cinematograful Favorit să redevină ceea ce a fost cândva şi anume, mândria cartierului Drumul Taberei, locul în care rulau cele mai bune filme, era cel de-al doilea cinematograf din Bucureşti, primul fiind Cinematograful Patria, am simţit că pot face ceva pentru aceşti oameni. Sigur,mai este vorba şi de nostalgia tinereţii mele, când împreună cu copiii mei mergeam la Favorit. Mai sunt şi alte motive, dar s-a specificat…”cel mai mult”.

 

2. Cum aţi aflat despre existența grupului Iniţiativa Favorit, de cât timp sunteţi un membru activ în grup şi ce presupune mai exact implicarea dumneavoastră în grup (cât timp va dedicaţi pe zi, cum menţineţi legătura cu oamenii..)?

 

“Navigând” pe Internet şi aflând de la fiica mea că pentru Favorit se face ceva. Alexandra, fiica mea, mi-a spus într-o zi, într-o frumoasă zi de aprilie: “mamă Cinematograful Favorit ţi se potriveşte. Este exact ceea ce cauţi, te motivează foarte bine şi cred că într-adevăr poţi face ceva pentru oameni, tu care ai lucrat mult cu oamenii şi doreşti mereusă faci ceva, să ajuţi, să laşi ceva în urmă”. Şi aşa din vara lui 2012 am devenit membru al grupului.

 

Ce presupune implicarea? Foarte, foarte mult timp în general, iar în particular 2,3 ore pe zi (dacă nu este un material de făcut, mă informez, caut să văd ce se mai întâmplă în lumea cinematografelor, ce mai face Centrul Cultural Favorit Sector 6, ce mai este pe www.iniţiativa.favorit. pe facebook, pe site-ul primăriei, dacă s-a rezolvat “forumul” pe site-ul www.cinemafavorit.ro, etc.). Nu este deloc uşor, mai ales că am multe alte preocupări şi o scumpete de nepoţica, până în vară, când voi mai avea încă una. Câteodată, cum spun în glumă: “mă învoieşte fiul meu de la nepoţică”. Dar sunt zile, şi nu puţine, când am stat în faţa calculatorului şi câte o după amiază întreagă sau pânănoaptea târziu. Am mare noroc cu familia care mă-nţelege şi chiar mă ajută (soţul meu îmi listează materialele şi le trimite prin fax domnului Ionescu – (notă CeRe – Dl Ionescu este membru al grupului Iniţiativa Favorit).

 

Legătură cu grupul:
– prin mail, telefon şi Fax.
– avem o baza de date destul de măricică (zic eu) la care transmit materiale, informările şi tare mă bucur când avem feedback de la oameni

 

3. V-aţi asumat un rol anume la nivelul grupului (există anumite atribuţii pe care vi le-aţi asumat în mod special)?

 

Da mi-am asumat multe lucruri, poate prea multe, deoarece nu avem oameni care “să manevreze calculatorul” ceva mai mult decât a citi şi a trimite un mail, sau nu au timp/condiţiiimpuse de serviciu/studenţi/elevi, etc. Dintre ele: drafturi de scrisori/comunicate de presă, legătură cu cetăţenii, monitorizarea site-ul Primăriei Sector 6, etc. Deci, fac destul de multe, dar nu vreau să se interpreteze – ”ce mare se da”, aşa că trec la întrebarea următoare.

 

4. Aţi încercat să atrageţi şi alţi oameni în grup pentru cauza Favoritului? Cum răspund vecinii dumneavoastră de cartier propunerilor de acest gen?

 

Da, au devenit doi vecini de bloc, membri ai grupului şi nu mică mi-a fost mirarea, când, fără să ştiu, au venit (şi nu numai ei) la evenimentul nostru din 4.oct.2013 de la Favorit. Interesant este că mă opresc vecinii care ştiu despre ce face grupul (pun informări pe uşile de la bloc) şi mă întreabă: “Ce aţi mai făcut cu Favoritul? Ce se mai aude cu Favoritul?”

 

5. Care credeţi că sunt barierele pentru care cei din jurul dumneavoastră nu doresc să se implice în rezolvarea unor probleme cu care se confruntă comunitatea?

Cred că la foarte mulţi funcţionează bariere de felul:
– “comoditatea”;
– “las că face X sau Y, eu îl susţin”;
– sau “nu am timp”;
– sau “tot nu se face nimic”;
– dezamăgirea …..că totul este zadarnic
– lipsa de timp reală, nu cea enumerată de formă, aşa, ca să scape de răspundere.

 

6. Dacă aţi avea 10 minute la dispoziţie pentru a-i transmite un mesaj primarului sectorului 6 ce i-aţi spune?

 

Domnule primar: Îmi este jenă faţă de oamenii din Cartierul Drumul Taberei simpatizanţi ai Grupului Iniţiativa Favorit, cu care sunt mereu în corespondenţă prin e-mail, care au avut mare încredere în dumneavoastră şi chiar au crezut ce aţi spus, în campania electorală din anul 2012, citez: “pe lângă cele 6 priorităţi ale programului de guvernare locală,primăria va adaugă cea de a şaptea prioritate, Cinematograful Favorit, finalizarea reabilitării acestuia se va face până la sfârşitul anului 2014”.

 

7. Cum va imaginaţi o relaţie perfectă între cetăţeni şi cei cu putere de decizie în Primărie?

Nu este cumva o utopie? Dar, poate există o relaţie perfectă, atâta timp cât în general nu există relaţii perfecte (în opinia mea)?

O relaţie de colaborare, de ascultare a cetăţeanului, de explicare a problemelor care-l interesează, pe înţelesul lui, nu cu citate din legi, “aşa, că să-i închidem gură şi să-i arătăm cât suntem noi de documentaţi, cei care avem decizia “în mână” cât de bine cunoaştem tot, dar suntem îngrădiţi de lege în ceea ce facem”.

O relaţie din care să simţi că cel cu puterea de decizie este sincer, să-l simţi că într-adevăr vrea să te ajute prin fapte şi nu prin vorbe, şi de ce nu, să-ţi răspundă la petiţii….pentru că, vorba aceea, “respectă dacă vrei să fi respectat”.

Am vorbit, la telefon, cu ocazia redactării unei petiţii, cu doi preşedinţi de Consilii Consultative din cele 19 existente la Primăria Timişoara. Am rămas plăcut surprinsă de răspunsurile oamenilor în ceea ce priveşte legătură comunitate-primărie.

 

8. Aţi fi dispusă să va dedicaţi timp şi pentru rezolvarea altor probleme cu care se confruntă bucureştenii? Ce probleme ale oraşului v-ar plăcea să se rezolve?

 

Da, aş fi dispusă.

Probleme:
– curăţenia. La acest capitol şi noi, cetăţenii, suntem de vină, suntem (o parte dintre noi) necivilizaţi, tratăm oraşul/strada ca pe un loc în care ”trebuie să ieşim în evidenţă”prin indiferenţă, teribilism, proastă creştere, etc.
– spaţii verzi, să văd în loc de “pâlculeţe/smocuri” de iarbă, gazon – ”vise, vise, bat la poartă inimii” – era un cântec de pe vremea mea.
– circulaţie civilizată
– câini comunitari.

 

9. Pe scurt, care este momentul cel mai drag care va leagă de grupul Iniţiativa Favorit?

 

Ce întrebare grea…sunt mai multe.
Poate:
– momentul de la Bruxelles, când grupul Favorit s-a făcut cunoscut, când România a fost amintită la concluziile de închidere
– momentul/ziua şi ora: era în jurul orei 23, când am văzut că în bugetul pe 2013 erau prevăzuţi aprox. 2,6 mil. Euro pentru Favorit, momentul în care speranţa mea/oamenilor putea să devină realitate.

 

 

Şi acum, la secţiunea SF, discutăm despre managementul riscului

January 29th, 2014

 

 

„Am fost selectaţi la un concurs de proiecte”, mi-a zis o amică. M-am bucurat – avea o idee care chiar îmi plăcuse. Şi am felicitat-o. „Da, dar bănuiesc că mai e o etapă – o să ne cheme să ne vadă şi să ne mai pună întrebări şi abia apoi o să decidă”, a zis ea. Eu am asigurat-o că nu e cazul: au fost citite formularele de un juriu şi gata, decizia e luată.

 

Şi iată cum de la această conversaţie mi-a picat şi mie fisa. Această amică lucrează într-o corporaţie. Şi a avut o gândire de “business” de bun simţ: nu dai bani fără să vezi omul sau marfa, fără să poţi pune nişte întrebări de clarificare. Asta faci în mod normal când te ocupi de furnizori. Nu te mulţumeşti până nu primeşti x oferte, soliciţi detalii suplimentare, programezi întâlniri, discuţi, negociezi.

 

Dar oare, în cazul finanţărilor nerambursabile, tot aşa ar trebui să se întâmple lucrurile? Povestea de mai sus se desfăşura în contextul unui concurs de CSR – adică era o firmă care dădea bani către ONG-uri. Dar nu folosea logica de firmă, cea pe baza căreia îşi face achiziţiile, ci dădea bani pe NV, cum s-ar zice.
Read the rest of this entry »

Dialogul Pietelor

December 19th, 2013

Zilele astea ne refacem după un week-end “revoluţionar”, după o întâlnire cu activişti străini (Spania, Turcia, Grecia, Bulgaria), organizată de CeRe şi Miliţia Spirituală şi după încă o rundă de ieşit în stradă, duminică, la protest.

 

Cum au zis colegii de la Miliţia Spirituală, Uniţi Salvăm a devenit Revoluţia Generaţiei noastre, o Revoluţie a democraţiei şi cetăţeniei. Tineri şi mai puţin tineri care până deunăzi nu doreau să ştie ce e şi cu ce se mănâncă politica au ieşit în stradă să vorbească despre drepturi, putere, dreptate şi solidaritate. În astfel de momente, dacă eşti centru de resurse pentru participare publică, te întrebi în ce fel poţi fi de folos acestor oameni. Şi deşi individual fiecare dintre noi poate face multe lucruri, aşa cum fac toţi cei care uniţi, salvează – de la scris petiţii, contactat parlamentari până la protestat – ca organizaţie ne-am gândit că ar fi util să aducem mai multe resurse în povestea asta. Şi dacă resurse despre cum să informezi oamenii, de exemplu, se găsesc mai uşor, energia şi entuziasmul şi sentimentul de solidaritatesunt resurse mai greu de creat şi de găsit.

Read the rest of this entry »