La Scoala Centrala lucrurile au revenit la normal. Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti a dat o noua decizie prin care a numit-o din nou, prin detasare, pe doamna Cojescu in postul de directoare a liceului.

Nu am, din pacate, acum timpul de a povesti pe lung - de fapt, cred ca ar trebui sa faca acest lucru chiar actorii principali! Dar pentru mine aceasta decizie imi arata ca in Romania, totusi, se poate ca deciziile publice sa tina cont si de parerea cetateanului, daca cetateanul e foarte hotarat! (si nu este ca in bancul cu Bula care pentru nota 10 iti spunea si numele respectivului cetatean ).

Felicitari elevilor si profesorilor, in primul rand, parintilor si altor prieteni ai scolii, apoi! M-am simtit mandra ca sunt centralista!

O parte din problemele cu care ne confruntam cu totii in accesarea fondurilor structurale au ajuns saptamana trecuta, printr-o scrisoare deschisa, la urechile guvernantilor. De data asta insa, ’sensibilizati’ de mediatizarea puternica, au parut interesati de ce le-am spus. Scrisoarea o puteti reciti pe pagina Coalitiei ONGuri pentru Fonduri Structurale. Tot acolo veti vedea si care au fost publicatiile/posturile TV si radio care au preluat informatiile.

Urmatorul pas pe care trebuie sa il facem impreuna este unul foarte important. Daca nu continuam sa ii ‘atentionam’ cu privire la fiecare mica neregula pe care am descoperit-o, lucururile nu se vor schimba. Va invitam asadar sa ne scrieti la sesizari@afaceripublice.ro toate neregulile cu care v-ati confruntat fie in partea de depunere/evaluare a proiectelor, fie in cea de implementare.

CeRe se va ocupa de transmiterea acestor sesizari catre autoritatile de management, dar si de urmarirea felului in care acestea sunt asumate/intelese/reparate, prin activitati de advocacy.

Pentru mai multe detalii despre acest demers, ne puteti contacta si la 031 1050 755 sau flavia@ce-re.ro. Persoana de contact este Flavia Preda.

Azi am aflat o veste incredibila: directoarea Scolii Centrale, Norocica Cojescu, a fost demisa de Inspectorat. Cum s-a produs evenimentul? Ieri dup-amiaza un inspector a intrat in cabinetul dansei insotit de o tanara doamna si i-a spus: “Iaca hartia prin care sunteti demisa. Dansa este inlocuitorul dvs”. Si gata! Asta a fost tot!

Eu sunt fosta eleva a Scolii Centrale. Mama mea este profesoara acolo.  Mi se pare un afront incredibil! Nu cunosc legislatia, dar nu cred ca poti demite un director asa, pur si simplu - nu a fost invocat nici un motiv! Nu a fost nici o discutie prealabila ca ar fi vreo problema (de pilda sa anunte consiliul de adminitratie al scolii). Inspectorii care au aparut in momentul in care profesorii si elevii au protestat au dat din colt in colt ca “demiterea nu e sanctiune” (o fi o recunoastere a meritelor?), ca “fosta-doamna director nu e incompetenta” (daca e competenta, atunci de  ce o demiti?), ca e nevoie de “sange proaspat” (da, doamna propusa nu e din scoala, este tanara - are cam ca mine, vreo 30 de ani…mi se pare un argument imbatabil!)… deci, o bataie de joc!

Cu noua directoare - al carei nume nici macar nu il cunosc - nu am nimic, desi ma intreb daca ea insasi nu ar fi trebuit sa isi dea seama de penibilul si abuzul situatiei!

Ma intreb, in fata unor astfel de cazuri in care se vede clar domnia bunului plac, incalcarea regulilor, bagarea picioarelor intr-o institutie de invatamant (azi a fost si simulare nationala la ceva test de informatica si, sa nu uitam, este mijlocul anului scolar!), lipsa transparentei, incompetenta Inspectoratului si nici nu stiu cate as putea sa mai insir, ma intreb, asadar, cum ar putea profesori care suporta un astfel de sistem sa formeze din elevi niste cetateni cu simt civic! Cand ei sunt calcati in picioare, cum ar putea sa ii mai dea incredere unui elev ca are drepturi care ii vor fi respectate si  ca merita sa isi indeplineasca si propriile obligatii de cetatean? Impresia mea este ca e ca pe timpul fanariotilor: vine de la Poarta si spune cine tre’ sa fie!

Imi manifest sustinerea personala pentru demersurile facute de elevi si profesori pentru a rezolva aceasta situatie. Eu vad ca rezolvare revenirea la doamna Cojescu. Vroiam sa scriu ca daca ar fi aduse dovezi imbatabile de incompetenta, coruptie, trafic as fi de acord, desigur, cu gasirea altei solutii. Dar, de fapt, sunt atat de sigura ca e doar un abuz,incat nici nu mai las loc de alternativa!

Ii rog pe cei care sunt sau au fost elevi ai Scolii Centrale, dar si pe alti cititori, sa sustina aceasta cauza. Probabil ar fi util cineva care sa cunoasca legislatia din domeniul educatiei (numiri/demiteri director),  un avocat (eu as da in judecata Inspectoratul), cineva din presa care sa faca valva sau pur si simplu de oameni care sunt dispusi sa semenze o scrisoare de sustinere si sa o trimita Inspectoratului (in caz ca cineva va decide ca aceasta este o idee buna). Daca vreti sa va implicati - accept si alte sugestii - va rog sa imi trimiteti un email la sinziana@ce-re.ro.

Centralista indignata,  Sinziana

In episodul 2 va informez ca am mai aflat urmatoarele: ca asigurat, ai dreptul sa mergi la medicul tau de familie. Dar sa zicem ca medicul nu e disponibil. Varianta 1 este sa te programezi la o policlinica privata (gen MedLife, Euroclinic etc.). Dai telefon, te programezi, te duci - de obicei nu astepti pe la usi. Platesti. Eu am platit 80 ron o consultatie (de care sunt foarte multumita! dar tot o punga de bani e!). Varianta 2 e sa te programezi la un alt medic de familie, care are cabinetul propriu (deci nu o clinica privata, ci un fel de freelancer). In acest caz, preturile am auzit ca sunt undeva la 10-20 ron (am auzit, din pacate, prea tarziu). Alt medic de familie poti gasi oricum: cauti pe internet, ai auzit de la un prieten, ai vazut un afis. Nu ai nevoie de nici o trimitere - pur si simplu beneficiezi de o consultatie contra-cost, doar ca pretul e cel de medic pe cont propriu, nu de policlinica privata.

A propos, nu uita ca, daca esti nemultumit de medicul tau de familie, poti sa il schimbi fara nici o problema! (cred ca nu poti schimba medicul mai des de o data la 6 luni, dar nu sunt sigura…).
Si inca un pont: de multe ori daca vrei sa iti faci o analiza oarecare (sa zicem o radiografie), unde te duci tu de obicei iti va spune: “putem doar peste 3 saptamani, ca toate locurile sunt ocupate”. Sau “nu mai facem decat contra-cost, pentru ca  s-au terminat banii”. Nu va enervati! Saracii, au dreptate! Sistemul de asigurari de la noi este “in limita plafonului”. Adica nu conteaza ca nu ai avut nevoie tot anul de nimic, daca se nimereste sa fie sfarsit de luna si tu ai nevoie de ceva, asta e: tre’ sa mai scoti o data banul din buzunar (nu doar la taxele platite lunar).
In episodul 2 va informez ca am mai aflat urmatoarele: ca asigurat, ai dreptul sa mergi la medicul tau de familie. Dar sa zicem ca medicul nu e disponibil. Varianta 1 este sa te programezi la o policlinica privata (gen MedLife, Euroclinic etc.). Dai telefon, te programezi, te duci - de obicei nu astepti pe la usi. Platesti. Eu am platit 80 ron o consultatie (de care sunt foarte multumita! dar tot o punga de bani e!). Varianta 2 e sa te programezi la un alt medic de familie, care are cabinetul propriu (deci nu o clinica privata, ci un fel de freelancer). In acest caz, preturile am auzit ca sunt undeva la 10-20 ron (am auzit, din pacate, prea tarziu). Alt medic de familie poti gasi oricum: cauti pe internet, ai auzit de la un prieten, ai vazut un afis. Nu ai nevoie de nici o trimitere - pur si simplu beneficiezi de o consultatie contra-cost, doar ca pretul e cel de medic pe cont propriu, nu de policlinica privata.

In acest caz insa poti sa mergi la alt furnizor de servicii medicale. Poate pentru unii e o chestie de bun simt, dar mie nu mi-a trecut prin cap. Adica e asa: tu ai o hartie (de obicei in dublu exemplar, alb-roz). Pe care scrie ca ai nevoie de radiografie la picior. Si ca acest serviciu este decontat de casa ta de asigurari. Intri frumos pe net pe site-ul casei tale de asigurari. Cauti lista furnizorilor de servicii medicale cu care are contract. Si ii iei la telefon: buna ziua, am de facut o radiografie prin Casa X. Mai aveti fonduri? Da? Atunci programati-ma si pe mine, va rog.
In episodul 2 va informez ca am mai aflat urmatoarele: ca asigurat, ai dreptul sa mergi la medicul tau de familie. Dar sa zicem ca medicul nu e disponibil. Varianta 1 este sa te programezi la o policlinica privata (gen MedLife, Euroclinic etc.). Dai telefon, te programezi, te duci - de obicei nu astepti pe la usi. Platesti. Eu am platit 80 ron o consultatie (de care sunt foarte multumita! dar tot o punga de bani e!). Varianta 2 e sa te programezi la un alt medic de familie, care are cabinetul propriu (deci nu o clinica privata, ci un fel de freelancer). In acest caz, preturile am auzit ca sunt undeva la 10-20 ron (am auzit, din pacate, prea tarziu). Alt medic de familie poti gasi oricum: cauti pe internet, ai auzit de la un prieten, ai vazut un afis. Nu ai nevoie de nici o trimitere - pur si simplu beneficiezi de o consultatie contra-cost, doar ca pretul e cel de medic pe cont propriu, nu de policlinica privata.

Personal, am fost uimita, in sensul cel mai bun, cand am descoperit ca la Sanador se lucreaza 24h/24 pentru a acoperi toate cererile. Am facut o analiza la 12 noaptea !! (si nu dormeau oamenii pe aparate - erau doar schimbul 3). Banuiesc ca daca as fi platit din banii mei, s-ar fi gasit o ora mai rezonabila. Dar mi se pare in regula, fata de policlinica la care merg de obicei si care ma programase dupa 3 saptamani (ba la una din analize mi-a zis ca nu mai sunt locuri anul asta si pentru ianuarie nu fac programari ca nu stiu ce se va intampla…eram la sfarsit de noiembrie atunci…).
In episodul 2 va informez ca am mai aflat urmatoarele: ca asigurat, ai dreptul sa mergi la medicul tau de familie. Dar sa zicem ca medicul nu e disponibil. Varianta 1 este sa te programezi la o policlinica privata (gen MedLife, Euroclinic etc.). Dai telefon, te programezi, te duci - de obicei nu astepti pe la usi. Platesti. Eu am platit 80 ron o consultatie (de care sunt foarte multumita! dar tot o punga de bani e!). Varianta 2 e sa te programezi la un alt medic de familie, care are cabinetul propriu (deci nu o clinica privata, ci un fel de freelancer). In acest caz, preturile am auzit ca sunt undeva la 10-20 ron (am auzit, din pacate, prea tarziu). Alt medic de familie poti gasi oricum: cauti pe internet, ai auzit de la un prieten, ai vazut un afis. Nu ai nevoie de nici o trimitere - pur si simplu beneficiezi de o consultatie contra-cost, doar ca pretul e cel de medic pe cont propriu, nu de policlinica privata.

Ca sa fie mai simplu, poti suna la casa de asigurari si sa ii intrebi pe ei pe la care din furnizori mai sunt bani - nu am facut asta si nu stiu cat de deschisi ar fi, dar data viitoare as incerca. Cred ca merita cateva telefoane in loc de o gaura decateva milioane la buget.
In episodul 2 va informez ca am mai aflat urmatoarele: ca asigurat, ai dreptul sa mergi la medicul tau de familie. Dar sa zicem ca medicul nu e disponibil. Varianta 1 este sa te programezi la o policlinica privata (gen MedLife, Euroclinic etc.). Dai telefon, te programezi, te duci - de obicei nu astepti pe la usi. Platesti. Eu am platit 80 ron o consultatie (de care sunt foarte multumita! dar tot o punga de bani e!). Varianta 2 e sa te programezi la un alt medic de familie, care are cabinetul propriu (deci nu o clinica privata, ci un fel de freelancer). In acest caz, preturile am auzit ca sunt undeva la 10-20 ron (am auzit, din pacate, prea tarziu). Alt medic de familie poti gasi oricum: cauti pe internet, ai auzit de la un prieten, ai vazut un afis. Nu ai nevoie de nici o trimitere - pur si simplu beneficiezi de o consultatie contra-cost, doar ca pretul e cel de medic pe cont propriu, nu de policlinica privata.

Discutia despre “in limita plafonului” si lipsa standardelor o pastram pentru viitor. Dar e clar ca asta incurajeaza sistemul de relatii, atentii si spagi.
In episodul 2 va informez ca am mai aflat urmatoarele: ca asigurat, ai dreptul sa mergi la medicul tau de familie. Dar sa zicem ca medicul nu e disponibil. Varianta 1 este sa te programezi la o policlinica privata (gen MedLife, Euroclinic etc.). Dai telefon, te programezi, te duci - de obicei nu astepti pe la usi. Platesti. Eu am platit 80 ron o consultatie (de care sunt foarte multumita! dar tot o punga de bani e!). Varianta 2 e sa te programezi la un alt medic de familie, care are cabinetul propriu (deci nu o clinica privata, ci un fel de freelancer). In acest caz, preturile am auzit ca sunt undeva la 10-20 ron (am auzit, din pacate, prea tarziu). Alt medic de familie poti gasi oricum: cauti pe internet, ai auzit de la un prieten, ai vazut un afis. Nu ai nevoie de nici o trimitere - pur si simplu beneficiezi de o consultatie contra-cost, doar ca pretul e cel de medic pe cont propriu, nu de policlinica privata.

Am sa inchei insa cu o mentiune: eu sunt multumita de filosofia sistemului medical din Romania. Pana la urma, iti ofera sanse. Nu e ca in America unde nu esti umilit, dar daca nu ai bani nu primesti si gata! Stiu ca e sustinut din taxe care apasa greu pe angajati si angajatori. Dar… ramane discutia asta pe alta data.
In episodul 2 va informez ca am mai aflat urmatoarele: ca asigurat, ai dreptul sa mergi la medicul tau de familie. Dar sa zicem ca medicul nu e disponibil. Varianta 1 este sa te programezi la o policlinica privata (gen MedLife, Euroclinic etc.). Dai telefon, te programezi, te duci - de obicei nu astepti pe la usi. Platesti. Eu am platit 80 ron o consultatie (de care sunt foarte multumita! dar tot o punga de bani e!). Varianta 2 e sa te programezi la un alt medic de familie, care are cabinetul propriu (deci nu o clinica privata, ci un fel de freelancer). In acest caz, preturile am auzit ca sunt undeva la 10-20 ron (am auzit, din pacate, prea tarziu). Alt medic de familie poti gasi oricum: cauti pe internet, ai auzit de la un prieten, ai vazut un afis. Nu ai nevoie de nici o trimitere - pur si simplu beneficiezi de o consultatie contra-cost, doar ca pretul e cel de medic pe cont propriu, nu de policlinica privata.

Autor: Sinziana

  
Ca autoritatile nu comunica adesea cu cetatenii pe care ii reprezinta stim. Nu de alta, dar acesta este unul din motivele pentru care exista CeRe. Asa ca ne bucuram sa vedem din cand in cand un primar care vrea sa deschida dialogul in comunitate. Dar parca nu ne-am fi asteptat la un altfel de dialog…
    

sursa: http://www.realitatea.net/foto_1045763_primarul-din-navodari-ii-cearta-pe-alegatori_690988.html
   

Ar fi bine sa te gandesti ce se intampla cu ea. Am vazut aceasta poveste despre deseurile electronice produse de Europa si nu numai: zReportage.com

Problema nu este ca muncesc pe bani putini, ci ca mediul este toxic si ca, practic, producem gunoi pe care nu suntem in stare sa il gestionam apoi.

Am sa astept mai mult pana cand am sa imi schimb urmatorul mouse doar pentru ca a aparut un model mai fancy.

Autor: Sinziana

Am deja cateva saptamani de frustrari adunate cu privire la statutul meu de asigurat…. Trec prin ceea ce as putea numi o epopee, in care descopar lucruri pe care nu simteam nevoia sa le stiu! Nu stiu cum aceste experiente ar putea sa devina ceva util, dar as vrea sa transform nervii pe care mi i-am facut din bube, mucegaiuri si noroi in ceva util! Sa nu am senzatia ca singura utilitate rezida in victoria personala fata in fata cu sistemul…

Ceea ce imi propun este sa povestesc ce am patit eu, ca sa nu pateasca si altii. In limita timpului pe care o sa il am. Si cu rugamintea de a completa , daca stiti mai multe, ca eu nu-s de specialitate…

Primul lucru pe care l-a spune este ca ar trebui fiecare sa isi verifice la ce casa de asgurari isi are contractul. Pentru ca, pentru Bucuresti, sunt 3 case de asigurari (nu ca in restul judetelor, unde se pare ca ar fi doar cate una pe judet- dar cine stie!). Cea la care e cea mai multa lume este Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti (CASMB). Dar mai sunt doua: Casa AOPSNAJ si Casa  Transporturilor.

De obicei, angagajatorul plateste asigurarile datorate la CASMB. Daca se intampla sa nu fi acolo (ca subsemanta), inseamna ca propria casa de asigurari nu vede ca tu ai asigurarile platite si, la un moment dat, te transforma in persoana “inactiva”. consecinta: nu poti sa primesti nici o consultatie - chiar daca ai asigurarile platite, pentru ca ele nu apar in evidenta Casei cu pricina.

In privinta asigurarilor chestia e asa: tu esti angajat cu carte de munca la ONG-ul/ firma cutare = angajator. Angajatorul plateste niste impozite si tu ca angajat platesti niste impozite. Ambele sunt insa retinute de angajator, care le vireaza intr-un fond national (deci nici macar la casa de asigurari!), dar informeaza casa de asigurari ca : uite dom’le, am platit!

Conform legii (95/2006), art. 215, obligatia platii si informarii revine angajatorului. Problema este ca, se pare, tu trebuie sa ii spui angajatorului: uite, eu sunt la Casa cutarica, pe ei trebe sa ii informezi (o prietena mi-a zis ca trebuie chiar sa anunti ce cod de parafa are medicul tau de familie, ca asa se stie ca tre sa ajunga banii la ei). Daca tu nu anunti angajatorul, nu e clar cine e responsabil de faptul ca cei de la Casa nu stiau si tu nu ai putut beneficia de serviciile la care ai dreptul…

Cam atat pentru episodul acesta… am de terminat un document. Va mai povestesc data viitoare despre cum ar fi trebuit sa imi platesc radiografia daca vroiam sa o fac mai repede de 3 saptamani (eu avand “traumatism prin precipitare” cum mi s-a spus in diagnostic. Am cazut de pe cal, adicatalea).

Autor: Sinziana

As vrea sa spun ca in pe o perioada de cateva luni, de cand se lucreaza la Pasajul Victoriei, am trait o experiena placuta. Aceea  de a trece prin acest pasaj frecvent (e in drum spre birou) si de a vedea, saptamani la rand, oameni muncind. Adica desi erau cam 20 de muncitori pe tot lungul pasajului, pe o parte si pe alta, lucrand in niste conditii promiscue as putea zice - lumina chioara, utilaje care par invechite, uniforme ponosite, ei bine: MUNCEAU. Am urmarit zile la rand sa il vad pe ala care sta (de obicei ar sta in grupuri de 3-4 uitandu-se la unul care munceste). Si nu l-am descoperit! Toti munceau! Daca statea unul era pentru ca astepta sa treaca masinile, cu o galeata in mana! Si treceam inca o zi si imi ziceam: ptiu ptiu ptiu sa nu ii deochi! Nu mi-a venit sa cred. Si m-am simtit asa de bine, de parca imi arata cineva “uite, dom’le, se poate si in Romania!”.

Prezentul comentariu este izvorat din experienta strict personala!
Sinziana

Acum un an, in data de 8 octombrie 2008, Legea Vanatorii a fost votata de catre 205 de parlamentari (cu 0 voturi impotriva si 5 abtineri). Si asta datorita unei lupte aprige a Asociatiei Kogayon si a sustinatorilor sai. (mai multe pe stopvanatoare.blogspot.com)

CeRe isi scoate palaria in fata determinarii si perseverentei “luptatorilor” impotriva vanatorii in ariile protejate, care nu numai ca au facut aproape imposibilul (sa intoarca la 180 de grade un parlament intreg) dar ne si ajuta sa strigam mai cu putere: SE POATE! 

Exista legi despre care spunem ca asigura participarea publicului la luarea deciziilor, transparenta, libertatea de asociere, etc. Vorbim despre democratie participativa si despre faptul ca incep sa se mai schimbe lucrurile. Se gasesc totusi destule solutii, unele mai ingenioase ca altele, atunci cand administratia nu vrea sa aiba prea mult de-a face cu participarea oamenilor.

In acest post avem trei exemple culese de la colegi de-ai nostri de la organizatii care se straduie sa-i coinvinga pe oameni ca e bine sa participe:

1. Primaria Craiova decide prin dispozitie de primar sa limiteze la 3 spatiile pe care oamenii le au la dispozitie pentru desfasurarea de manifestari publice. Culmea culmilor – unul dintre ele este chiar in curtea interioara a primariei. Deci, doresti sa organizezi un protest, o adunare sau alta astfel de intreprindere, te duci frumusel in curtea interioara a primariei si protestezi acolo (daca  se poate in liniste). 
2. Primarul din Sighisoara a decis sa eticheteze cele 28 de scaune libere din sala de sedinte a consiliului local. 21 din cele 28 sunt rezervate pentru executivul primariei sau pentru alte instituţii din subordinea primăriei. Numai 7 raman pentru cetateni, invitati si presa. Deci, participare, participare dar nu mai mult de 7.
3. La Stefanesti, alta practica ingenioasa – de cateva luni de zile, consiliul local decide ad hoc sa mute desfasurarea sedintei consiliului local cu o ora sau doua inainte de ora anuntata public (nu de primarie, ci de Asociatia de Educatie si Cultura pentru Oameni). Adica afli cand e sedinta, vrei (poate) sa participi, te duci si ajungi taman cand e pe sfarsite.

Acestea sunt numai trei exemple. Cu siguranta sunt si multe altele. Si ce e mai trist e ca asta se intampla intr-o tara in care oricum nu ne dam in branci cu participarea.

Oana