Propus la initiativa lui Ion Olteanu

 

Nesupunerea civica reprezinta alegerea unei persoane de a nu respecta sau a nu se supune legilor considerate nedrepte de persoana in cauza

Legile sunt facute de oameni pentru oameni si prin urmare oamenii pot gresi. Rostul nesupunerii civice este acela de a da libertatea unui om de a nu considera dreapta o lege si de a-si asuma urmarile.

Andreea Burloiu cl. XII D Specializarea Stiinte Sociale,
Colegiul National Nicolae Grigorescu, Campina
2010

Concept. Despre nesupunerea civica

Conceptul are o istorie polemica. Firesc, deoarce ca problematica dateaza de cand exista organizarea indivizilor in comunitati statale. Pentru mentinerea comunitatii, pentru apararea intereselor comune, a ceea ce am putea numi interesul public, sunt instituite, prin diferite proceduri, reguli menite sa tempereze tendintele naturale ale indivizilor de a-si promova interesele particulare. Si pe cale de consecinta, din momentul in care o comunitate a ales sa functioneze pe baza unor reguli si s-a instituit un sistem de asigurare a respectarii regulilor a aparut si problema incalcarii acestor reguli.

Asta inseamna nesupunerea: nerespectarea regulilor instituite in comunitate. Majoritatea cazurilor de incalcare a regulilor are drept cauza ori necunoasterea lor ori incercarea de a le eluda deoarece ar diminua profitul/avantajele personale pe care cel care incalca regula le-ar obtine prin aceasta eludare.

Nesupunerea civica este insa un tip aparte de incalcare a regulilor. In acest caz, cel ce incalca regula o face nu pentru ca nu o cunoaste, nu pentru a-si proteja propriul interes, ci pentru ca apreciaza ca sistemul de reguli nu e corect intemeiat sau nu e respectat si atunci – in apararea interesului comunitatii – isi exprima dezacordul, nespunerea, exprimand astfel un fel aparte de civism – nesupunerea civica.

Conceptul pe care il propunem, preluat din www.desobeissancecivile.org, este urmatorul:
E vorba de acte de nesupunere fața de o lege sau o reglementare in vigoare, indeplinite voluntar și deschis, cel mai adesea colectiv, cu scopul de a exercita o presiune asupra unei autoritați publice pentru a schimba reglementarea respectiva. Aceasta strategie de actiune implica in acelasi timp faptul de a-ti asuma consecințele legale ale faptelor tale. Nesupunerea civila se afirma de asemenea ca o nesupunere non-violenta, prin aceea ca participa la o strategie de non-cooperare cu o nedreptate savarsita.

Mai detaliat, prin nesupunere civica intelegem:

 

• o incalcare de reguli: actele de nesupunere civica sunt acte ilegale. Asta inseamna ca pentru a fi considerate ca atare trebuie sa incalce norme in vigoare, decizii sau politici ale guvernului care sunt obligatorii; adica trebuie sa fie contrare dreptului pozitiv. Legile la care ne referim nu au doar caracter statal, ele putând fi emise și de organe subsidiare ale statului, ca de ex. universitațile. Actele de nesupunere civica pot sa fie active sau pasive. Vor fi active cand violeaza o interdicție legala; adica atunci cand legea interzice sa se faca ceva anume si se face tocmai ceea ce e interzis. Vor fi pasive cand legea ordona sa se faca ceva si se omite sa se faca ceea ce e impus.
• o incalcare care trebuie sa fie publica: actele de nesupunere civica au ca scop sa atinga sfera opiniei publice. Cu intentia de a pune in discutie o decizie a guvernului (sau a unei institutii a statului), e necesar ca opinia publica sa aiba o cunoaștere a argumentelor susținute de dizidenți. Totusi, nu e necesar ca acțiunea ilegala sa fie cunoscuta in momentul in care e savârșita.
• o incalcare care trebuie sa fie non-violenta: aceasta cerința e aspectul cel mai polemic datorita pluralitații de concepte de violența explicate in diferite teorii. In cazurile in care se exercita violența, pentru a face o evaluare trebuie sa se ia in considerare subiecții, contextul general și intențiiile. Conceptele de forța și violența pot fi extinse astfel incât orice act de constrângere ar fi o violența sau pot fi limitate pâna la a considera violența doar forța fizica. In orice caz limita violenței trebuie sa fie ne-lezarea integritații fizice și psihice a manifestanților și a observatorilor.
• o incalcare simbolica, voluntara și conștienta. Simbolica pentru ca actele se intemeiaza pe constituție și principiile constituționale. Voluntare pentru ca cel ce acționeaza a voit sa savârșeasca respectiva acțiune. Conștienta pentru ca pune in discuție constituționalitatea legii in temeiul convingerilor sale politico-morale. Nesupusul civic trebuie sa fie convins ca acțiunea sa e justa și corecta. E important ca el sa fie conștient de ilegalitatea actului pe care il savârșește și de posibilitatea de a fi tras la raspundere pentru el.
• al carei scop este invalidarea unei legi, a unui program sau a unei politici a guvernului. Specifica pentru actele de nesupunere civica fața de alte forme de nesupunere la drept este intența de a apara in fata opiniei publice Constituția și principiile ei fundamentale. De aceea nesupusul incearca sa argumenteze public in legatura cu nelegitimitatea, nedreptatea sau neconstitutionalitatea deciziei care face obiectul protestului.

 

Conceptul de nesupunere civica nu este foarte raspândit in România. Fiind insa o forma de participare publica, CeRe a dat curs initiativei lui Ion Olteanu de a explora in ce masura aceasta abordare ar fi posibila si dezirabila in România.

O prima explorare a fost realizata prin intermediul unui set de eseuri primite din partea unor liceeni, carora le-a fost propus subiectul.

In acest scop, in data de 29 aprilie 2010 a organizat o masa rotunda de explorare a subiectului. La dezbatere au participat reprezentanti ai mediului universitar, ai ONG-urilor si ai presei. In urma discutiilor, a reiesit un material de sinteza pe care vi-l punem la dispozitie.

Mai punem la dispozitie si o bibliografie ampla asupra acestui subiect.

CeRe pastreaza deschisa posiblitatea unei continuari, desi unul din impedimentele majore ale nesupunerii civice in Romania, asa cum participantii la aceasta dezbatere au aratat, este faptul ca nerespectarea legii este raspandita la noi in tara, iar o incalcare voita, publica, asumata nu pare sa se potriveasca acestui context.

Acest subiect a coagulat un numar de persoane care au participat la realizarea documentarii, explorarea nesupunerii civice in diferite tari si contextualizarea sa in Romania, in afara celor care au participat direct la dezbateri.. Am dori sa ii mentionam si sa le multumim pe aceasta cale: Cristina Catana, Marian Calborean, Roxana Damian, Dragos Davidescu, Mihai Lisetchi, Daniel Marinescu, Oana Matei, Cristina Mastacan, Monica Mocanu, Oana Pop, Ed Shurna, Mihaela Vasilescu.