Posts Tagged ‘protest’

Si totusi, se poate! Scoala Centrala a dovedit-o!

Tuesday, February 2nd, 2010

La Scoala Centrala lucrurile au revenit la normal. Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti a dat o noua decizie prin care a numit-o din nou, prin detasare, pe doamna Cojescu in postul de directoare a liceului.

Nu am, din pacate, acum timpul de a povesti pe lung – de fapt, cred ca ar trebui sa faca acest lucru chiar actorii principali! Dar pentru mine aceasta decizie imi arata ca in Romania, totusi, se poate ca deciziile publice sa tina cont si de parerea cetateanului, daca cetateanul e foarte hotarat! (si nu este ca in bancul cu Bula care pentru nota 10 iti spunea si numele respectivului cetatean 🙂 ).

Felicitari elevilor si profesorilor, in primul rand, parintilor si altor prieteni ai scolii, apoi! M-am simtit mandra ca sunt centralista!

Scoala Centrala e abuzata!

Wednesday, January 20th, 2010

Azi am aflat o veste incredibila: directoarea Scolii Centrale, Norocica Cojescu, a fost demisa de Inspectorat. Cum s-a produs evenimentul? Ieri dup-amiaza un inspector a intrat in cabinetul dansei insotit de o tanara doamna si i-a spus: “Iaca hartia prin care sunteti demisa. Dansa este inlocuitorul dvs”. Si gata! Asta a fost tot!

Eu sunt fosta eleva a Scolii Centrale. Mama mea este profesoara acolo.  Mi se pare un afront incredibil! Nu cunosc legislatia, dar nu cred ca poti demite un director asa, pur si simplu – nu a fost invocat nici un motiv! Nu a fost nici o discutie prealabila ca ar fi vreo problema (de pilda sa anunte consiliul de adminitratie al scolii). Inspectorii care au aparut in momentul in care profesorii si elevii au protestat au dat din colt in colt ca “demiterea nu e sanctiune” (o fi o recunoastere a meritelor?), ca “fosta-doamna director nu e incompetenta” (daca e competenta, atunci de  ce o demiti?), ca e nevoie de “sange proaspat” (da, doamna propusa nu e din scoala, este tanara – are cam ca mine, vreo 30 de ani…mi se pare un argument imbatabil!)… deci, o bataie de joc!

Cu noua directoare – al carei nume nici macar nu il cunosc – nu am nimic, desi ma intreb daca ea insasi nu ar fi trebuit sa isi dea seama de penibilul si abuzul situatiei!

Ma intreb, in fata unor astfel de cazuri in care se vede clar domnia bunului plac, incalcarea regulilor, bagarea picioarelor intr-o institutie de invatamant (azi a fost si simulare nationala la ceva test de informatica si, sa nu uitam, este mijlocul anului scolar!), lipsa transparentei, incompetenta Inspectoratului si nici nu stiu cate as putea sa mai insir, ma intreb, asadar, cum ar putea profesori care suporta un astfel de sistem sa formeze din elevi niste cetateni cu simt civic! Cand ei sunt calcati in picioare, cum ar putea sa ii mai dea incredere unui elev ca are drepturi care ii vor fi respectate si  ca merita sa isi indeplineasca si propriile obligatii de cetatean? Impresia mea este ca e ca pe timpul fanariotilor: vine de la Poarta si spune cine tre’ sa fie!

Imi manifest sustinerea personala pentru demersurile facute de elevi si profesori pentru a rezolva aceasta situatie. Eu vad ca rezolvare revenirea la doamna Cojescu. Vroiam sa scriu ca daca ar fi aduse dovezi imbatabile de incompetenta, coruptie, trafic as fi de acord, desigur, cu gasirea altei solutii. Dar, de fapt, sunt atat de sigura ca e doar un abuz,incat nici nu mai las loc de alternativa!

Ii rog pe cei care sunt sau au fost elevi ai Scolii Centrale, dar si pe alti cititori, sa sustina aceasta cauza. Probabil ar fi util cineva care sa cunoasca legislatia din domeniul educatiei (numiri/demiteri director),  un avocat (eu as da in judecata Inspectoratul), cineva din presa care sa faca valva sau pur si simplu de oameni care sunt dispusi sa semenze o scrisoare de sustinere si sa o trimita Inspectoratului (in caz ca cineva va decide ca aceasta este o idee buna). Daca vreti sa va implicati – accept si alte sugestii – va rog sa imi trimiteti un email la sinziana@ce-re.ro.

Centralista indignata,  Sinziana

Ce mai inventeaza administratia in lupta cu participarea publica

Wednesday, October 7th, 2009

 

Exista legi despre care spunem ca asigura participarea publicului la luarea deciziilor, transparenta, libertatea de asociere, etc. Vorbim despre democratie participativa si despre faptul ca incep sa se mai schimbe lucrurile. Se gasesc totusi destule solutii, unele mai ingenioase ca altele, atunci cand administratia nu vrea sa aiba prea mult de-a face cu participarea oamenilor.

  

In acest post avem trei exemple culese de la colegi de-ai nostri de la organizatii care se straduie sa-i coinvinga pe oameni ca e bine sa participe:

  

  1. Primaria Craiova decide prin dispozitie de primar sa limiteze la 3 spatiile pe care oamenii le au la dispozitie pentru desfasurarea de manifestari publice. Culmea culmilor – unul dintre ele este chiar in curtea interioara a primariei. Deci, doresti sa organizezi un protest, o adunare sau alta astfel de intreprindere, te duci frumusel in curtea interioara a primariei si protestezi acolo (daca  se poate in liniste). 
  2. Primarul din Sighisoara a decis sa eticheteze cele 28 de scaune libere din sala de sedinte a consiliului local. 21 din cele 28 sunt rezervate pentru executivul primariei sau pentru alte instituţii din subordinea primăriei. Numai 7 raman pentru cetateni, invitati si presa. Deci, participare, participare dar nu mai mult de 7.
  3. La Stefanesti, alta practica ingenioasa – de cateva luni de zile, consiliul local decide ad hoc sa mute desfasurarea sedintei consiliului local cu o ora sau doua inainte de ora anuntata public (nu de primarie, ci de Asociatia de Educatie si Cultura pentru Oameni). Adica afli cand e sedinta, vrei (poate) sa participi, te duci si ajungi taman cand e pe sfarsite.

  

Acestea sunt numai trei exemple. Cu siguranta sunt si multe altele. Si ce e mai trist e ca asta se intampla intr-o tara in care oricum nu ne dam in branci cu participarea.

  

Oana 

Si in timpul liber? Tot cetatean!

Monday, May 18th, 2009

 

Duminică, ora 12:30. Căldură mare. N-am stat, comod, pe terasă, bând o limonadă rece. Ci am fost la protest! Nu un protest organizat de CeRe, nu un protest la care să merg însuflețită doar de activismul de ONGistă care îți intră în sânge la un moment dat, ci un protest a cărui cauză mă afecta direct, ca cetățean al Bucureștiului, mai exact, ca cetățean al sectorului 2. Am fost la protestul organizat pentru salvarea Lacului Circului (secat în urma ridicării unui bloc – mamut) și, mai important din punctul meu de vedere, pentru a face lumină în șirul de greșeli (mai mult sau mai puțin intenționate, vom vedea poate) care au dus la secarea lacului. 

 

Nu voi așterne “pe monitor” o poveste profund emoțională (deși legături emoționale cu Lacul Circului există din plin, ca pentru orice altă persoană care a copilărit acolo), ci ma voi rezuma la a reda cerințele care au stat în spatele protestului din petiția deschisă de Asociația Salvați Bucureștiul:

  • Publicarea tuturor documentelor privind construcţia Cascade Lake Plaza care a cauzat secarea parţială a Lacului Circului
  • Analiza avizelor a 4 proiecte imobiliare similare aflate în curs de aprobare din Bucureşti
  • Refacerea ecosistemului din zona Parcului Circului
  • Pedepsirea celor vinovaţi

 

Doresc doar să împărtășesc un gând: e o senzație extraordinară să fii cetățean activ, să te întâlnești cu alții pe care îi frământă aceași problemă (în cazul de față s-au adunat destui oameni, lucru care a amplificat sentimentul), să nu te resemnezi, să îți spui păsul, să pornești o luptă chiar dacă adversarul pare de neînvins, să simți că faci ceva. 

 

Tu când ai fost ultima oară “cetățean”?

 

scris de: Ioana

Protest Lacul Circului

foto de la eveniment puteti vedea aici