Dialogul Pietelor

December 19th, 2013

Zilele astea ne refacem după un week-end “revoluţionar”, după o întâlnire cu activişti străini (Spania, Turcia, Grecia, Bulgaria), organizată de CeRe şi Miliţia Spirituală şi după încă o rundă de ieşit în stradă, duminică, la protest.

 

Cum au zis colegii de la Miliţia Spirituală, Uniţi Salvăm a devenit Revoluţia Generaţiei noastre, o Revoluţie a democraţiei şi cetăţeniei. Tineri şi mai puţin tineri care până deunăzi nu doreau să ştie ce e şi cu ce se mănâncă politica au ieşit în stradă să vorbească despre drepturi, putere, dreptate şi solidaritate. În astfel de momente, dacă eşti centru de resurse pentru participare publică, te întrebi în ce fel poţi fi de folos acestor oameni. Şi deşi individual fiecare dintre noi poate face multe lucruri, aşa cum fac toţi cei care uniţi, salvează – de la scris petiţii, contactat parlamentari până la protestat – ca organizaţie ne-am gândit că ar fi util să aducem mai multe resurse în povestea asta. Şi dacă resurse despre cum să informezi oamenii, de exemplu, se găsesc mai uşor, energia şi entuziasmul şi sentimentul de solidaritatesunt resurse mai greu de creat şi de găsit.

Read the rest of this entry »

Un voluntar este hotărât să ne schimbe playlist-ul

November 27th, 2013

 
Interviu cu Radu Andrei – voluntar CeRe
 

Radu Andrei este muzician în formaţia Omul cu şobolani, ascultă Arctic Monkeys, Blur şi Radiohead. Îi place la nebunie cu megafonul în braţe şi este hotărât să ne schimbe playlist-ul. Recent a devenit voluntar CeRe.

  Read the rest of this entry »

Despre cetățenie, politicieni și lipsa de mize

November 27th, 2013

 
Multă vreme am socotit că politica şi politicienii noştri sunt ca în Caragiale. Recent, însă, mi-am schimbat părerea, pentru că această viziune în care priveşti deopotrivă amuzat, blazat şi înduioşat cum şi ei şi noi ne complacem în nişte modele, are ceva lipsă: mizele. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când văd care sunt mizele acum (de la sufocarea Bucureştiului până la pânza de apă freatică sau cum vom plăti generaţii de acum înainte decizii părtinitoare de acum), îmi vine parcă să scot un topor, nu o batistuţă să îmi tamponez fruntea transpirată!
Read the rest of this entry »

Despre strategie şi pasiune în organizare comunitară

November 27th, 2013

 
“Welcome, nice to meet you, let’s get your bags! This is the size of coffee that I’m drinking!” Astea au fost primele cuvinte adresate mie de către mentorul Gustavo atunci când am aterizat la locul internship-ului meu în SUA. Cu o zi înainte, organizase un marş pentru Reforma Imigraţiei, în Washington DC. La marş au participat 10 000 de oameni, dintre care 211 au fost arestaţi pentru nesupunere civică, dintre care 8 erau congresmeni democraţi care susţin Reforma Imigraţiei (reforma presupune întocmirea de acte pentru aproximativ 11 milioane de imigranţi nedocumentaţi care se află acum în Statele Unite). Gustavo îşi petrecuse toată noaptea în faţa închisorii, aşteptând cu ceai cald, sandwich-uri şi bani de taxi să fie “procesaţi” şi eliberaţi arestaţii.

Read the rest of this entry »

Sindromul Dreyfus și victimizarea opresciană

November 19th, 2013

 

Ieri am asistat la o dezbatere pe tema participării societății civile la elaborarea politicilor publice, mai precis pe tema bugetării participative . Subiectul, cât se poate de important în contextul actualei crize a democrației reprezentative, ar fi meritat discutat, analizat, disecat în fel și chip de invitații prezenți în sală. Nu a fost însă cazul.

 

Pentru deturnarea completă a discuțiilor de la subiectul întâlnirii, meritul îi aparține în întregime primarului general al capitalei, Sorin Oprescu. Cunoscând stilul și apetența pentru interminabile monologuri ale acestuia, mă întreb sincer dacă organizatorii nu au riscat prea mult invitându-l și sabotându-și propriul eveniment.

Read the rest of this entry »

Cine este bosonul Higgs și ce vrea el de la noi?

October 10th, 2013

 

Acum câteva zile Peter Higgs şi Francois Englert au primit Premiul Nobel pentru fizică, după identificarea şi descoperirea bosonului Higgs. Ne bucurăm, desigur. Cine n-a auzit de bosonul Higgs? Mai ales dintre cei care se uită la The Big Bang Theory.

 

Dar cine știe ce este bosonul Higgs?  Bine, bine, particula lui Dumnezeu, care explică formarea Universului. Dar cum adică? Cum explică ea asta? Cum înțelegem noi, muritorii de rând, neștiutori de fizică, eventual absolvenți de profil uman ce face bosonul acesta. Ca să ne bucurăm mai abitir, nu doar așa, din spirit de solidaritate.

Read the rest of this entry »

Scrisoare către deputatul Cezar Cioată

September 10th, 2013

a

From: Florina Presadã

Sent: Saturday, September 07, 2013 4:13:18 PM

To: cezar.cioata@cdep.ro; cezar_cioata@yahoo.com

 

Domnule deputat Cioată,

 

Pînă azi-dimineață (sîmbătă, 7 septembrie, n.m.) nici nu am știut că existați. Din nefericire și pentru mine, și pentru dvs., am aflat că existați vizionînd înregistrarea prestației dvs. în vizita de lucru de la Roșia Montană, organizată de Roșia Montană Gold Corporation.

 

Spun ”din nefericire” pentru că prestația dvs. nu face cinste statutului de parlamentar – ba chiar m-a insultat în calitate de cetățean al acestei țări.

 

Trec peste faptul că tot azi am aflat că într-o sesiune parlamentară ați schimbat de patru sau cinci ori partidul din care faceți parte. Și chiar peste faptul că, în loc să fiți proactiv și să vă deplasați oricum la Roșia Montană din proprie inițiativă și să fi ajuns acolo deja informat – căci sunteți chemat să vă spuneți cuvîntul pe marginea proiectului de lege în calitate de membru al Comisiei pentru Administrație Publică, Amenajarea Teritoriului și Echilibru ecologic – ați acceptat o vizită sponsorizată de una dintre părțile vizate de proiectul de lege, ba chiar de către beneficiar (RMGC, n.m.).

 

Trec peste toate astea, căci ele sunt în general caracteristice unei bune părți a parlamentarilor români, din păcate.

 

Dar nu pot trece peste comportamentul pe care l-ați avut față de dl. Eugen David. Domnule deputat, membru în organul reprezentativ suprem al țării (art. 58 (1) din Constituție), nu l-ați insultat numai pe Eugen David, ci pe toti cetățenii acestei țări. Vă reamintesc art. 66 din Constituție, alin. (1): “În exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului”.

 

Nu aveți nici dreptul și nici căderea să manifestați aroganță și superficialitate în relația cu constituenții acestei țări. Nu puteți să vă permiteți un asemenea comportament, în nicio circumstanță, atunci cînd vorbiți cu sau despre cetățenii acestei țări. Și nu, costumul și cravata nu vă fac nici mai pertinent și nici mai respectuos. Prefer oricînd un parlamentar modest, onest si politicos unuia la patru ace și care, în scopul documentării pe un proiect de maximă importanță pentru țara se întreabă de unde vin banii cu care s-au tipărit hîrtii pentru informarea lui.

 

Și pot să vă întreb și eu, domnule deputat: dar banii dvs. de costum de unde vin? Și cel mai important, domnule deputat, banii de campanie electorală de unde provin? Că doar ați fost miner.

 

Așadar, domnule deputat, avînd în vedere felul în care vă exercitați atribuțiile ca parlamentar, vă solicit să vă cereți scuze public dlui. Eugen David. E ca și cum v-ați cere scuze poporului român.

 

Oameni ca dvs. au înjosit ideea de parlamentarism în România, așa că scuzele dvs. sunt mai mult decît binevenite. Și ar ajuta și ca să mai reparați ceva din imaginea foarte proastă a parlamentarului român.

 

Florina Presadă

PS: Puteți să le spuneți colegilor din Partidul Conservator că, dacă sunt asa de obosiți muncind pentru „țară”, pot oricînd să-și dea demisia

Domnul Militaru, Tudor Vladimirescu si puterea exemplului

September 4th, 2013

Poveste de organizare comunitara:

 

Habar nu aveam ca numele cartierului in care locuiesc si lucrez – Drumul Taberei – i se datoreaza lui Tudor Vladimirescu. El si-a asezat taberele pe aici la inceput de secol XIX – pentru a inlatura din tara regimul fanariot cu „Cererile norodului rumanesc,” incercand sa-si gaseasca sustinatori printre locuitorii capitalei pentru a isi implini visul.

 

Am aflat de la domnul Militaru, un locuitor din zona Tudor Vladimirescu – zona cuprinsa intre strazile Brasov, Prelungirea Ghencea si Raul Doamnei din cartierul Drumul Taberei.

 

Sa fie doar o intamplare ca grupurile de cetateni cu care CeRe lucreaza in programul de organizare comunitara de aproximativ 3 ani – Favorit si Callatis – sunt din Drumul Taberei?

 

Intr-o buna zi, in urma cu aproximativ 4 luni, domnul Militaru a descoperit unul dintre afisele pe care grupul Initiativa Favorit le pune constant in cartier pentru informarea locuitorilor, cu privire la demersurile lor de a convinge autoritatile locale ale sectorului 6 de urgentarea aducerii la viata a cinematografului Favorit si transformarea acestuia intr-un Centru Cultural Comunitar.

 

Impresionat de activitatea,demersurile si rezultatele acestui grup de oameni pentru readucerea la viata a cladirii fostului cinematograf Favorit, domnul Militaru n-a stat pe ganduri. I-a contactat, s-a intalnit cu unul dintre membri, le-a aflat „istoria,” si a inceput sa participe constant la intalnirile saptamanale ale acestora – voia sa afle care este reteta organizarii comunitare pentru a putea, impreuna cu vecinii, sa atraga atentia primariei sectorului 6 cu privire la rezolvarea problemelor specifice zonei in care locuieste.

 

Apoi si-a invitat vecinii sa participe impreuna cu dansul la aceste intalniri, “sa vada cu ochii lor ca sunt tot oameni ca noi, dar organizati, care lucreaza impreuna pentru scopul lor” – domnul Militaru. In cadrul acestor intalniri domnul Militaru avea locul sau pe agenda, consulta Favoritul cu privire la pasii pe care urma sa-i faca pentru coagularea unui grup similar, dar voia sa afle si despre metodele si instrumentele pe care le putea folosi in relatia cu autoritatilor locale pentru a-si rezolva problemele din zona dumnealui.

 

A insotit Favoritul si Callatisul la sedintele consiliului local in care cele doua grupuri din Drumul Taberei aduc constant in atentia consilierilor problemele zonei lor.

 

Si intr-o buna zi, domnul Militaru, impreuna cu vecinii din zona dansului au decis „sa formalizeze” noul grup, delimitandu-si zona de actiune – zona Tudor Vladimirescu. Asa s-a nascut la inceput de iunie, Initiativa Civica Tudor Vladimirescu.

 

Au hotarat sa lupte pentru zona lor. Au strans peste 800 de semnaturi individuale si 27 de semnaturi ale Asociatiilor de proprietari, prin reprezentantii lor – presedinti de bloc, din zona lor – de sustinere a unei petitii, adresata Primariei sectorului 6 pentru rezolvarea unor probleme specifice. Au mers in audiente la Primarie, au participat si participa la sedintele consiliului local sector 6 etc.

 

Au facut demersuri sa obtina un spatiu in incinta unei scoli din cartier pentru intalnirile saptamanale ale grupului – „sa avem si noi un loc oficial pentru intalniri, cum au Favoritul si Callatisul” imi spunea domnul Militaru.

 

De ceva vreme grupul Tudor Vladimirescu participa impreuna cu celelalte grupuri de cetateni cu care CeRe lucreaza, la ateliere de lucru/instruiri pe teme de interes comune, pentru dobandirea de abilitati de organizare, lidership, lucru in echipa, campanii de advocacy etc.

 

Un alt lucru important pentru noi – CeRe, este schimbul de experienta intre aceste grupuri de oameni. Neblazati, cu spirit civic, dornici sa invete si sa faca! Acestia sunt oamenii carora, pasandu-le de comunitatea in care traiesc, fac autoritatile mai responsabile la dorintele/nevoile comunitatii, astfel incat deciziile pe care le iau sa fie in concordanta cu dorintele oamenilor pe care ii reprezinta.

 

Tabara din Drumul Taberei s-a largit/marit! „Cererile norodului rumanesc” se fac auzite – cred ca Tudor este multumit! Bucurestenii s-au unit!

 

„Multumim Grupului Initiativa Favorit pentru ajutor si rabdarea de care a dat dovada in tot acest proces. Am invatat foarte mult de la ei. Fara Favorit, Callatis si CeRe, Tudor Vladimirescu nu ar fi ajuns atat de repede aici” – spunea domnul Militaru in urma cu o luna, la o intalnire comuna a celor 3 grupuri; „Felicitari domnule Militaru si succes pe mai departe Grupului Tudor Vladimirescu!” – spuneau membrii grupurilor Favorit si Callatis, aplaudandu-i pe colegii lor din cartier, tot atunci.

 

In acest moment Grupul de Initiativa Civica Tudor Vladimirescu este sprijinit in desfasurarea campaniei de advocacy in cadrul proiectului Comunitati Active pentru Mediu (Proiect co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă) si este parte a programului PAS (Serviciul Permanent de Asistenta in advocacy) desfasurat de CeRe.

 

 

Autor: Cristina Tataru – organizator comunitar CeRe

Piata Universitatii mereu surprinzatoare

September 2nd, 2013

a

Am fost si eu in Piata Universitatii aseara impreuna cu o buna parte din fetele de la CeRe. Am avut parte de o supriza, una dintre surprizele pe care inca le am in Romania, si asta e un lucru bun. Dupa momentul Piata Universitatii 2012, nu credeam ca voi mai vedea atatia oameni in strada, desi aflati acolo din motive diferite. Daca nu ati aflat inca (si se pare ca daca nu erati pe facebook, realitatea tv sau digi24 ieri dupa amiaza, nu ati fi avut cum sa aflati), pe 1 septembrie incepand cu ora 17h00 au avut loc proteste cam peste tot in tara si in diaspora impotriva proiectului de lege propus de Guvern pentru inceperea exploatarii miniere de la Rosia Montana.

a

SAMSUNG

In Bucuresti s-a intamplat ceva ce nu credeam posibil: oamenii au ocupat bulevardul Magheru in zona dintre TNB si fantana de la Arhitectura, si nu era revelion si nici nu castigase nationala vreun meci. Cati am fost exact, nu stiu daca are importanta. Ca eram 3000, 4000 sau 5000, pentru mine e mai putin important. Ce e important e ca s-a mai aratat inca o data ca se poate, si ca se poate pasnic. Insa asta nu ar fi fost posibil fara un cumul de conditii si factori.

a

In primul rand, faptul ca o diversitate de grupuri s-au regasit in mesajul transmis de cei care se opun exploatarii de la RM. In PU s-au regasit si de data aceasta o multitudine de grupuri cu interese si ideologii divergente. Am vazut si anti-capitalistii dar si ultra-nationalistii si conservatorii. In mod normal, grupurile astea s-ar fi luat la harta. Dar RM are meritul de a avea un mesaj unificator si de a fi o cauza in care se regasesc si unii si altii. Unii pentru ca nu doresc “sa-si vanda tara”, altii pentru ca nu doresc ca “legislatia sa o faca corporatia” (parafrazez).

a

Stiam ca vor veni si unii si altii, dar sa nu ma duc pentru ca unii sau altii ar fi fost acolo mi s-a parut scuza perfecta pentru a nu face nimic. Public se stia ca e un protest impotriva exploatarii miniere de la RM, nu un protest comunist sau ultra-nationalist.

a

Mie personal, faptul ca grupuri atat de diferite se opun exploatarii mi se pare un castig. Ca o diversitate de voci face mai mult decat una. Adica nu mai poti sa spui ca numai unii de stanga sau de dreapta se opun exploatarii. E mai greu deja de pus etichete, desi multi tanjesc dupa etichete in neputinta de a intelege diversitatea. „Astia impotriva cui protesteaza de data asta? Ponta sau Basescu?”, sau, mirare si mai de ne-inteles pentru mine, „e impotriva exploatarii de la RM sau impotriva exploatarii gazelor de sist?. Cele doua cauze sunt foarte similare: o companie privata doreste exploatarea unor resurse prin metode cu impact de mediu considerabil. Cei de la RM s-au alaturat celor anti-fracturare inca de anul trecut. Poate ca mesajul impotriva exploatarii de la RM trebuie extins la toate exploatarile de acest fel, perfect valabil pentru anumite grupuri de oameni.

a

Pentru ca majoritatea – asa mi s-a parut mie – era acolo pentru ca nu era de acord cu impactul asupra mediului al mineritului cu cianuri. Chiar daca statul roman si-ar asuma exploatarea, pentru ei chiar si 2-4 miliarde de euro in `nspe ani la bugetul de stat nu justifica poluarea. Si nu ma refer neaparat la cei care spun ca RM e a urmasilor si nepotilor nostril, ci la cei pentru care aerul curat si apa curata nu au un pret. Si cred ca asta e logica pe care merg si protestele anti fracturare/gaze de sist. Oamenii nu sunt dispusi sa isi asume un risc de mediu la schimb pentru toti banii din lume. Poate ca e momentul sa invatam ca unele lucruri nu au un pret. Guvernele actuale si viitoare, din Romania si din orice parte a lumii, ar trebui sa plece de la aceasta premiza in deciziile si politicile lor (caci asta nu e o opinia locala, de Romania, incepe sa fie prezenta peste tot in lume).

a

2. In al doilea rand, a contat ca a existat un moment PU 2012, un precedent important, un moment de invatare a protestului, la fel ca tot ce a urmat dupa, seria de mici alte proteste si exercitiile de occupy si sit-in. Multi dintre cei din PU 2012 au fost activistii RM. Pe langa ei, multi altii, care au venit si acum. Oamenii deja stiau locul, stiau povestea protestului, cum reactioneaza si se misca jandarmii, cum e cu scandatul. Toate exercitiile anterioare in PU sau in spatiul public au contribuit la faptul ca oamenii s-au simtit confortabil in strada.

a

3. Nu in ultimul rand, reactia Jandarmeriei. Jandarmii au avut o reactie foarte inteligenta: nu au intervenit nici cand s-a umplut spatiul de la fantana, dar, cel mai important, nici atunci cand oamenii au rupt randurile si au ocupat Magheru. Probabil ca au avut tema de vacanta sa studieze PU 2012 sau Taksim, unde interventia fortelor de ordine nu a facut decat sa aduca opinia publica de partea protestatarilor. Pentru ca interventia lor, de instrument violent al puterii impotriva poporului, creeaza premisele perfecte pentru formarea unor „buni” si a unor „rai”, a unui „noi” impotriva „lor”. Ori oamenii vor fi intotdeauna impotriva manifestarii puterii guvernarii in mod violent. Totodata, ma gandesc ca daca eram doar cateva sute, poate ne-ar fi saltat, ceea ce era mai greu de facut cu cateva mii de oameni. Ori, asa cum spunea cineva, cei de acum vor sa arate ca ei nu sunt ca cei de dinaintea lor. Inclin sa cred ca aceasta ultima varianta e destul de valida, avand in vedere ca azi si Ponta si Antonescu au vorbit destul de mult despre proteste in termeni „onorabili” (vs. “mahalaua inepta” si „ciumpalacii” de anul trecut).

a

Totusi, daca am vazut inca o data ca se poate, ramane ceva ce mie mi se pare extrem de important, si pentru cauza RM dar si pentru viitor, ceva ce cred eu ca ne mai ramane de facut: sa nu mai fluturam cuvantul „politizare” de parca ne ard degetele. Nu inteleg logica lui. Nu intelegem toti ca protestul e un act politic? Si daca strigi “Jos telefonia mobila” sau „Opriti placile tectonice”, tot un gest politic este. Daca asta e o chestiune mai subtila si mai greu de inteles, in cazul de fata insa, este evident ca puterea de a opri proiectul e in mana unor politicieni, ca ne adresam unui guvern sau unui parlament. Ca in trecut cei care au facut jocul RMGC sunt tot politicieni. Cum sa protestezi non-politic? Cum sa nu strigi Jos Ponta, Jos Basescu?

a

Vad ca tot ce vine din zona „politic” e rau. Inteleg de unde ni se trage, dar fix asta trebuie sa schimbam. Sa ne includem in „politic”, ca sa nu zic chiar „politica”. Abia atunci vom ajunge sa schimbam cu adevarat ceva. Politica nu e a politicienilor, ea e a noastra. Sau asa ar trebui sa fie, daca nu am mai lasa ca politica sa fie o treaba de „politician”.

a

PS: o mica observatie despre „moda ecologista”: am auzit diversi oameni, unii chiar “analisti politici” spunand la TV (digi24 a avut un mic talk show in dimineata asta) ca e o moda printre tineri sa fii ecologist, pe un ton condescendent. De ce ar diminua asta importanta sau relevanta protestelor? De ce ar fi prezenta lor la protest mai putin legitima doar pentru ca e o moda? Mie mi s-ar parea cu atat mai importanta. O “moda” sociala ar trebui sa fie un element in plus de legitimitate.

a

Autor: Florina Presada

Furnica civică

July 25th, 2013

 

Copacii, locurile de joacă și parcarea din zona Nicolae Grigorescu apărate de o femeie de 69 de ani.

de Oana Sandu

 

În București este o dimineață târzie cu soare, una din cele câteva excepții senine ale unui mai ploios, și picamărele din zona gurii de metrou Titan lucrează cu zgomot. În fața unui sediu de bănci de la parterul unui bloc, se refac scările și se pun borduri, iar în cealaltă parte a intersecției, alți muncitori lucrează la linia de tramvai. Cornelia Mihail, 69 ani, căruntă, machiată cu fard verde și îmbrăcată într-un sacou galben-pai la reverul căruia a atașat o broșă din matrioșce minuscule de lemn, salută jovial vânzătorul de la chioșcul de ziare, vecini și muncitori. Inspectează tot în jur, așa cum face în fiecare zi când iese din casă. Se strâmbă când vede cum, pe bulevardul Nicolae Grigorescu, lângă trotuar, gardul viu a fost tăiat ca să facă loc unei bănci noi de lemn, iar copacii nou-puși de Primărie sunt uscați pentru că nu au fost puși în martie-aprilie, ci tocmai în mai. Se bucură măcar că rădăcinile copacilor sunt ajutate să fie udate constant cu furtunuri de 60 de centimetri instalate în pământ, care permit apei să ajungă rapid. Acum câțiva ani, i-a dat ideea asta fostului Primar al Sectorului 3, Liviu Negoiță, pe când acesta participa la o emisiune de radio, unde ascultătorii îl sunau să-i ceară ajutor. „Am văzut în Franța și, cum i-am zis, imediat a implementat în parcul IOR, că altfel de unde să adune bietul pom, din ciment?”. Lângă piațeta de pe bulevard, unde tronează statuia din marmură a pictorului Nicolae Grigorescu, Cornelia și-ar fi dorit nu o statuie, ci o reconstituire a unui tablou de-al pictorului, un covoraș din flori pe gazonul din piațetă.

Read the rest of this entry »