Dialogul Pietelor

Zilele astea ne refacem după un week-end “revoluţionar”, după o întâlnire cu activişti străini (Spania, Turcia, Grecia, Bulgaria), organizată de CeRe şi Miliţia Spirituală şi după încă o rundă de ieşit în stradă, duminică, la protest.

 

Cum au zis colegii de la Miliţia Spirituală, Uniţi Salvăm a devenit Revoluţia Generaţiei noastre, o Revoluţie a democraţiei şi cetăţeniei. Tineri şi mai puţin tineri care până deunăzi nu doreau să ştie ce e şi cu ce se mănâncă politica au ieşit în stradă să vorbească despre drepturi, putere, dreptate şi solidaritate. În astfel de momente, dacă eşti centru de resurse pentru participare publică, te întrebi în ce fel poţi fi de folos acestor oameni. Şi deşi individual fiecare dintre noi poate face multe lucruri, aşa cum fac toţi cei care uniţi, salvează – de la scris petiţii, contactat parlamentari până la protestat – ca organizaţie ne-am gândit că ar fi util să aducem mai multe resurse în povestea asta. Şi dacă resurse despre cum să informezi oamenii, de exemplu, se găsesc mai uşor, energia şi entuziasmul şi sentimentul de solidaritatesunt resurse mai greu de creat şi de găsit.

BG la protest_MS

credit foto: Miliția Spirituală

Aşa că ne-am gândit la o serie de întâlniri cu oameni care fac acelaşi lucru în ţările lor, unii de ceva mai mult timp decât alţii. Deocamdată, cu oameni din Spania de la mişcarea 15M, din Bulgaria protestelor longevive, din Turcia (Taksim) şi din Grecia (Skouries, Halkidiki), în week-endul ce tocmai a trecut.

 

Că era nevoie de a pune laolaltă aceste experienţe a arătat-o faptul că timp de jumătate de zi oamenii au vorbit despre mişcările/luptele/protestele în care sunt implicaţi. Aveau nevoie să spună şi altora despre cauzele pentru care luptă şi să împărtăşească din greutăţile cu care se confruntă, de multe ori cu amărăciune. Deşi diferite ca abordare şi ca scopuri în acest moment, toate mişcările au ca substrat întrebări despre noi, ca subiecţi politici, despre stat, drepturi şi mai ales despre limitele democraţiei reprezentative: este o investiţie mai presus de oameni şi pe cine serveşte statul (pentru oamenii din Halkidiki este o întrebare dureroasă, acolo statul punând toate forţele poliţieneşti şi de siguranţă publică în slujba companiei miniere), ce înseamnă de fapt politica şi cine o face, mai avem nevoie de partide, aşa cum le ştim, cum ar trebui să arate democraţia de fapt şi multe altele… Au fost şi discuţii pe subiecte mai practice despre cum informăm şi mobilizăm, şi ce putem face noi toţi împreună pentru a ne susţine reciproc.

GrsiBGprotest_ChristosAdamidis

credit foto: Christos Adamidis

Nu au fost răspunsuri definitive sau concluzii şi asta e frumuseţea acestor mişcări apărute în ultimii 3 ani. Oamenii pun sub semnul întrebării sistemul şi caută împreună răspunsuri. Diversele Pieţe comunică şi dezbat, ca într-o agora globală.

 

A două zi ne-am avântat în sesiunile despre organizare şi comunicare. Noile instrumente de lucru online şi conexiunea la internet parcă au apărut pentru a susţine aceste revoluţii. Workshop-ul s-a mutat apoi în stradă, când cu bannere făcute împreună înainte, toţi am ieşit la protestul anti-puşlamale parlamentare, iar acesta a devenit un hit pe storify (aproape 20.000 vizitatori) şi twitter. Aşa se face şi că cei de la Casa Jurnalistului s-au întâlnit cu turcul Serkan şi bannerul celor de la 15M, a apărut poza cu fetele cu steagul Bulgariei iar cei din Halkidiki şi-au arătat din nou solidaritatea cu Roşia Montană.

 

Dar după protest, în jurul laptopurilor şi înconjuraţi de cabluri, oamenii au împărtăşit impresii, au venit cu idei şi s-au stabilit noi planuri de bătaie. Unii au decis să dea mai departe ce au învăţat în aceste zile iar alţii să deschidă noi fronturi comune: Nazdrave, Șerefe, Yiamas, Salud şi Noroc.

15Mprotest_RezistentaUrbana

credit foto: Rezistența Urbană

Workshop-ul nu s-a terminat, percepem această întâlnire ca pe un spaţiu fizic şi virtual în care vom comunica despre cum să facem ca participarea civică să devină un obicei constant şi pentru România, indiferent de cauzele pentru care vrem sa ne facem auzite vocile. Strada şi Piaţa sunt locurile în care ne adunăm, ne recunoaştem (“Salut, ce mai faci? Salvez”) şi ne unim.

 

Pe lângă energie şi speranţe de viitor, am rămas cu multe idei foarte punctuale şi lucruri practice de reţinut atunci când vorbeşti despre intense mişcări de stradă: de la răspândirea ştirilor prin intermediul taximetriştilor până la alegerea locului de protest pentru că forţele de ordine să stea la umbră şi să îngheţe mai repede. Dar despre toate acestea vă vom povesti mai pe larg în curând.

 

Impresii din partea participanţilor la atelier

IMG_5145 IMG_5234
Gabi Anghel:

În acest weekend am cunoscut oameni implicaţi din 4 ţări, am povestit cu ei, am făcut schimb de experienţă şi am învăţat lucruri. Având în vedere că ce se întâmplă în ultimii ani sunt probleme la nivel internaţional e mai mult decât necesar să ne unim şi să învăţăm unii de la alţii, să devenim o singură voce, cea a cetăţeanului care îşi ştie drepturile şi lupta pentru ele dacă clasa politică nu o face.

De la întâlnire am plecat cu sentimentul că se poate, că nu suntem singuri, că există solidaritate şi că împreună suntem mai puternici. Am plecat zâmbind, ştiind că peste tot în lume sunt oameni buni, care lupta să schimbe ceva, care cred în cauza lor de a face lumea un loc mai frumos.

Concret am învăţat despre cum să ne organizăm prin prisma unor site-uri.
Şi poate acum mi-e mai clar că niciodată că noua media şi inovaţiile sociale sunt la început în România şi mai avem multe de învăţat dar e bine de ştiut că există.

Ioana Florea:

  • idei excelente despre abordarea protestelor de stradă în contextul unor evenimente educative colective (mulţumesc echipei din Bulgaria);
  • idei şi informaţii foarte bune despre comunicarea online (mulţumesc echipei din Spania);
  • idei foarte bune despre cum solidaritatea este posibilă şi despre cum activitatea online poate completă activitatea off line (mulţumesc echipei din Turcia);IMG_5060
  • idei excelente despre forţa mobilizatoare a femeilor şi determinarea pe care o au pe termen lung (mulţumiri echipei din Grecia);
  • evaluări realiste ale contextului nostru local, informaţii despre contextul global, insight-uri excelente pentru/despre acţiuni locale şi motivaţii pentru participare (mulţumesc echipei din România);
  • gândire pozitivă: sunt o mulţime de instrumente de folosit, o mulţime de lucruri de făcut, o mulţime de oameni minunaţi alături de care să lucrăm (Mulţumesc tuturor, a fost mult mai mult de o întâlnire de terapie!);
  • şi un în ultimul rând: o nouă reţea de contacte, idei şi curaj pentru viitoare acţiuni în România (deja testăm), o evaluare realistă a rolului pe care mi l-am asumat şi ce aş putea face în continuare.

Concluzia: avem nevoie de cât mai multe întâlniri de acest gen!

Leave a Reply