Despre resorturile implicarii civice

De Nicoleta Chiriță, Coordonator proiecte, CeRe
Interviu publicat de revista „Cariere”, în numărul din decembrie 2016.

 


1. Aveti sa-mi oferiti doua exemple de cauze civice – despre care presa a vorbit mai putin – dar care au fost foarte bine reprezentate si care au avut adeziunea populara de care era nevoie si care s-au finalizat asa cum era de dorit? Daca da, ce credeti ca a contat?

Când vorbim la CeRe despre puterea oamenilor simpli de a schimba lucrurile, ne gândim de fiecare dată la povestea doamnei Lenuța Zamfirescu din cartierul Bereasca, Ploiești. Un cartier semicentral cu ulițe neasfaltate și fose septice în loc de canalizare. In momentul în care autoritățile locale și-au amintit totuși de cartier, în 2013, au vrut să facă lucrurile pe jumătate: asfaltare fără canalizare. Revoltată și sătulă de situație, doamna Zamfirescu s-a hotărât că așa nu se mai poate și a bătut din poartă în poartă pentru a-și convinge vecinii să se implice. A redactat o petiție i-a convins pe toți să o semneze. A mers în audiențe și la întâlniri cu autoritățile. Mai mult, s-a documentat și a descoperit că de fapt acestea au obligația de a conecta la sistemul de canalizare toate zonele urbane. Cu încăpățanare și perseverență, dar mai ales cu susținerea vecinilor, doamna Zamfirescu a reușit. Cartierul Bereasca a intrat acum în rândul lumii. Oameni ca doamna Zamfirescu schimbă lucrurile zi de zi în comunitățile lor, dar poveștile lor nu răzbat până la noi. Presa centrală a scris despre caz de abia după ce doamna Zamfirescu a urcat, modestă și puțin încurcată, pe scena Galei Premiilor Participării Publice în 2014, să vorbească despre cum a reușit să miște autoritățile publice din Ploiești.

Un alt caz foarte puțin acoperit de mass media este chiar din București, de pe strada Iacob Andrei, cartierul Ferentari, acolo unde aproximativ 150 de familii (600 de persoane) urmau să fie evacuate. În 2014, firma care deținea 150 de garsoniere și 6 apartamente de două camere în blocuri foste cămine muncitorești – SC Cazare Cantine SRL – a intrat în insolvență și urma să vândă respectivele locuințe. În lipsa unor politici sociale de locuire, incapabili să plătească chirie pe piața liberă sau să-și cumpere o locuință, majoritatea celor 600 de persoane urmau să locuiască în stradă. Cu mult ajutor din partea organizațiilor neguvernamentale (Policy Center for Roma and Minorities, CeRe etc.) oamenii din Iacob Andrei au reușit să obțină audiențe cu toți primarii, de sector sau de la primăria generală. A fost nevoie de multă perseverență și de curaj și de multe întâlniri cu autoritățile pentru ca în cele din urmă famiile din Iacob Andrei să nu ajungă în stradă. Deși nu mai sunt în pericol de evacuare, situația lor locativă rămâne incertă pe termen lung, iar promisiunile autorităților de a soluționa cazul au rămas pănă în acest moment doar promisiuni.

 

2. Aveti un exemplu de cauza extrem de importanta, la care trebuia sa adere un numar mare de romani, dar nu s-a bucurat de sustinere? De ce s-a intamplat acest lucru si ce se putea face?

Sunt enorm de multe situații grave în care oamenii ar trebui să se unească pentru a-și apară drepturile. Cauze de mediu, cazul clădirilor cu risc seismic care ne pun viața în pericol, dar mai ales situația angajaților, de exemplu din industria alimentară, a confecțiilor sau a serviciilor, care sunt afectați de condițiile de muncă și de salariile minime. Vorbim în România de o clasă întreagă de oameni care, deși muncesc, trăiesc în sărăcie sau la limita sărăciei. O situație care în Vest este descrisă de sintagma the working poor. Din păcate, mulți dintre acești angajați sunt prea vulnerabili pentru a-și cere drepturile, riscând să fie concediați ușor, nu sunt sindicalizați sau sindicatele de care aparțin nu reușesc să negocieze condiții de lucru și salariale decente. Dacă în țările din Vest și în SUA, auzim constant de angajați care ies în stradă pentru a-și cere drepturile (cazul Walmart fiind celebru în Statele Unite), angajații români nu au încă o voce și puterea necesară pentru a se organiza și a-și schimba în bine situația.

 

3. Cum se poate dezvolta spiritul civic si simtul responsabilitatii fata de comunitate? Aveti doua exemple recente de buna practica?

Auzim de multe ori că oamenii nu se implică în cauze civice, auzim des că nu se poate, autoritățile nu ne ascultă, nimic nu se schimbă. În ultimii ani însă, din ce în ce mai mulți bucureșteni au înțeles că lucrurile se pot schimba, important este să pornești la drum, ideal nu de unul singur, și să dai un exemplu că se poate. Mai mult, aceștia au creat contexte în care oamenii au putut să își exprime nemulțumirile și problemele altfel decât la colț de stradă, în propria sufragerie sau în mediul online, ci direct în întâlniri cu autoritățile.
Dacă în 2009, nu existau grupuri civice în capitală care să lupte pentru a rezolva probleme locale, în acest moment există peste 20 de grupuri de cetățeni care militează pentru o viață mai bună în cartierele lor și în general, în București. Unele dintre acestea s-au format spontan, altele cu sprijinul nostru. Multe dintre grupuri au reușit să organizeze acțiuni vizibile (proteste, adunări publice, evenimente în aer liber), să-și mobilizeze vecinii și împreună cu aceștia să convingă autoritățile să își îndrepte atenția asupra problemelor semnalate și să le soluționeze – fie că vorbim de reamanajarea unui parc, a unei străzi, de crearea de locuri de parcare sau de stoparea unor clădiri ilegale. Succesele unora i-au motivat și pe ceilalți să încerce. 13 dintre aceste grupuri au decis în 2015 să își unească eforturile și să se sprijine reciproc, formând astfel Rețeua Civică București – www.reteauacivica.ro

La Iași, spiritul civic al locuitorilor a fost trezit de decizia primarului de a defrișa teii de pe bulevardul Ștefan cel Mare, simbolul orașului, și de a-i înlocui cu salcâmi japonezi. O mână de ieșeni au început atunci o campanie de durată prin care au cerut replantarea teilor, dar mai ales decizii publice luate responsabil cu consultarea locuitorilor. Au organizat zeci de acțiuni în stradă și în online, au atras alături de ei persoane publice și specialiști și peste 20.000 de susținători, au avut numeroase intervenții la radio, TV și în presă. Cheia succesului a fost că nu au renunțat nicio clipă, nici chiar atunci când autoritățile publice păreau un zid de neclintit. Au reușit astfel să convingă primăria să organizeze o consultare publică în care ieșenii au votat majoritar (93.7% din cei prezenți la consultare) replantarea teilor. După aproape 3 ani de campanie, locuitorii din Iași se bucură iar de promenda cu tei de pe bd Ștefan cel Mare.

 

4. Exista cateva reguli de baza, de respectat, pentru a mobiliza oamenii pentru o cauza in interesul public?

Oamenii se mobilizează atunci când revolta atinge cote maxime, atunci când avem de-a face cu probleme grave și urgente (cazurile din sănătate fiind grăitoare în acest sens), care ne afectează în mod direct, iar autoritățile nu reacționează sau iau decizii iresponsabile. Pe lângă aceste cazuri care scot mii de oameni în stradă, poate cel mai dificil este ca oamenii să se mobilizeze pentru acele probleme, importante și ele, dar cu care ne-am obișnuit, acele probleme care fac parte din cotidian și în fața cărora poți să spui că “merge și așa” – fie că vorbim de trafic, de poluare, de lipsa spațiilor verzi și a dotărilor, de trotuarele ocupate de mașini.
Deși nu există o rețetă pentru a mobiliza oamenii, sunt câteva principii pe care noi, la CeRe, încercăm să le urmăm: pentru ca oamenii să se implice, este important ca aceștia să înțeleagă în ce măsură sunt afectați de problemă, deci mesajul celor care inițiază o campanie trebuie să fie clar, de impact și pe înțelesul tuturor. Mai mult decât atât, oamenii trebuie să vadă că există soluții care nu sunt imposibil de aplicat și să aibă ocazia să participe activ în campanie – fie că vorbim de o susținere minimă prin semnarea unei petiții, fie de trimiterea unor mesaje către autorități, de întâlniri cu acestea sau de evenimente în stradă. Cheia succesului pentru orice inițiator de campanie este constanța în acțiuni și perseverența. Cu o floare nu se face primăvară, iar cei care pornesc la drum trebuie sa își cântărească bine energia și să își dozeze eforturile pentru a continua pe termen lung. Mai mult, fiecare pas înainte și fiecare victorie de etapă trebuie comunicată susținătorilor pentru a le da încredere că se poate.

 

Mai multe informații despre implicarea comunității sunt disponibile în Manualul de Advocacy redactat de CeRe și disponibil aici.

 

Nicoleta Chiriță, Coodonator de proiecte, CeRe:Centrul de Resurse pentru participare publică – www.ce-re.ro

Interviul a fost realizat pentru revista „Cariere”. A fost publicat în cadrul unui material mai amplu, în numărul din decembrie 2016 al revistei.

Leave a Reply