Va mai aduceti aminte de conflictele de la Sancraieni si Sanmartin (judetul Harghita) din 2009 dintre comunitatea locala de romi si cea maghiara? Una dintre cele mai obiective relatari ale conflictului suna asa: „Un nou conflict intre etnicii maghiari si cei romi a izbucnit in judetul Harghita, dupa ce, joi seara, aproximativ 150 de maghiari din Sancraieni au aruncat o sticla incendiara intr-un fanar din cartierul romilor, suparati ca unul dintre acestia injunghiase un maghiar, care a ajuns la spital.” (http://www.mediafax.ro/social/nou-conflict-intre-maghiari-si-romi-in-judetul-harghita-video-4628923 – Mediafax, 10 iulie 2009)

Pentru unii a fost un simplu conflict local, dar pentru altii a fost vorba despre „problema tiganeasca” (vezi cazul Jurnalul National). Desi fara a avea loc pe fondul unor conflicte de genul celui de mai sus, in alte instanţe in Romania se mai vorbeşte şi de „problema maghiara”, şi de „problema evreiasca”. La fel ca alte state din fostul bloc comunist (Slovacia, Ungaria etc.), şi Romania a trebuit sa demonstreze şi sa recupereze decalajul faţa de Vest in ceea ce priveşte respectarea drepturilor minoritaţilor naţionale şi gestionarea fenomenului naţionalist in perioada negocierii aderarii la Uniunea Europeana.

Dar iata ca acum in intreaga Europa (şi nu numai!) avem tot felul de „probleme” cu conotaţii etnice şi/sau rasiale. Dincolo de conflictele intre naţionalitaţile „dintre” sau „pe” graniţele unei aceleiaşi ţari, exista dezbateri aprinse pe marginea a ceea ce se cheama „multiculturalism” şi integrarea imigranţilor in societaţile din Europa, culminand cu declaraţia cancelarului german Angela Merkel ce proclama eşecul multiculturalismului in 2010 (http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-11559451 ).

Nu avem studii care sa ne spuna daca sentimentele naţionaliste sunt acum la valori mai inalte decat in trecut, şi probabil ca ar fi dificil de aflat aşa ceva. Dar curentele naţionaliste deja existente au fost alimentate de criza economica şi discursurile xenofob-populiste, aşa ca am ajuns sa vorbim de cazul Breivik in Norvegia, de PVV (Partidul pentru Libertate ajuns in 5 ani al treilea partid parlamentar ca marime in Olanda) şi site-ul sau anti-imigranţi din Europa de Est din Olanda şi numarul crescand de grupuri fasciste de vigilanţi in Grecia şi reprezentarea lor in parlamentul grec (obţinand 6,9 % din voturi pe 6 mai 2012).

Faţetele şi cauzele fenomenului naţionalist sunt multiple, complexe şi inca actuale. In Romania, ca şi in alte foste ţari comuniste, el are valenţe şi conotaţii specifice. Naţional-comunismul alimenteaza şi acum naţionalismele locale in fosta Europa comunista (este interesant de observat ca, aşa cum odinioara naţional-comunismul ajunsese sa fie o ideologie prezenta in mai tot blocul comunist, aşa şi astazi fenomenul naţionalist „de criza” tinde sa se globalizeze).

De aceea ne bucura iniţiativa organizarii conferinţei Redefinirea naţiunii. Etnicitate şi naţionalism in societaţile comuniste şi postcomuniste in perioada 18 – 19 mai 2012 de catre Facultatea de Ştiinţe Politice a Universitaţii din Bucureşti, Universitatea Paris 1 – Panthéon Sorbonne, Université Libre de Bruxelles (CEVIPOL) şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Romanesc.

Chiar daca fenomenul este pus in contextul societaţilor comuniste şi postcomuniste, agenda conferinţei atrage participanţi din Anglia, Austria, Autoritatea Palestiniana, Belgia, Bulgaria, Canada, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Polonia, Republica Ceha, Romania, Rusia şi Ungaria.  Keynote speaker la aceasta conferinţa este Laure Neumayer de la Universitatea Paris 1 – Panthéon – Sorbonne.

In decursul celor doua zile vor fi abordate subiecte precum: comunism si construcţia naţiunii, naţionalism şi tranziţie catre democraţie, politici de memorie şi politici de reconciliere, natiune si etnie in viata de zi cu zi, migraţie şi diaspora, identitate regionala şi frontaliera, rasism, xenofobie, drepturile omului şi pluralism politic.

Partenerii acestei conferinţe sunt  Agenţia Universitara a Francofoniei la Bucureşti; Delegaţia Valonia – Bruxelles la Bucureşti; Policy Center for Roma and Minorities, Bucureşti; Europe Direct CENTRAS, Bucureşti şi Asociaţia Studenţilor in Ştiinţe Politice – Universitatea Bucureşti, Centrul de Resurse pentru participare publica – CeRe.

Conferinta face parte din seria de activitati ale consortiului Université Libre de Bruxelles – Universitatea din Bucuresti – University of Wroclaw – Universitatea Babes-Bolyai, in cadrul programului masteral comun Central and Eastern European Politics and Societies  (http://ceeps.uni.wroc.pl/).

Mai multe detalii pe: http://fspubconference2012.wordpress.com/, conference@fspub.unibuc.ro

]]> http://www.ce-re.ro/blog/?feed=rss2&p=110 0 http://www.ce-re.ro/blog/?p=106 http://www.ce-re.ro/blog/?p=106#comments Wed, 04 Apr 2012 14:09:34 +0000 Ioana Popa http://www.ce-re.ro/blog/?p=106 Am terminat de citit in autobuz cartea „Indiganti-va!” a lui Stéphane Hessel. Un om care la 93 de ani este inca un activist – cu o „cariera” inceputa in Rezistenta franceza. Cred ca ar putea fi foarte bine folosita la orice training sau atelier pentru tineri. „Intr-adevar,motivele de indignare pot parea astazi mai puţin limpezi sau lumea poate parea prea complicata. Cine comanda, cine decide? […] Nu mai avem de-a face cu o mica elita, ale carei actiuni le intelegem clar. Traim intr-o lume vasta, caracterizata in mod evident de numeroase interdependente, intr-o societate mai interconectata decat oricand inainte. Dar in aceasta lume se intampla lucruri insuportabile.

Iata de ce le spun tinerilor: cautati putin si veti gasi. Cea mai rea atitudine este indiferenta, este raspunsul de tip „eu nu pot sa fac nimic, dar ma descurc”. Comportandu-va astfel pierdeti una din componentele esentiale ale firii umane – o componenta indispensabila: capacitatea de infignare si consecinta ei: angajarea in actiune”.

Hessel vorbeste despre prapastia dintre saraci si bogati, despre viitorul planetei, despre drepturile omului, despre situatia inacceptabila a palestinienilor din Fasia Gaza. Vorbeşte despre „conceptiile productiviste” care promoveaza ideea de „mereu mai mult” şi despre faptul ca ar trebui sa ne preocupam de chestiuni de etica, dreptate şi echilibru durabil. Arata ca sfarsitul secolului XX a fost la nivel mondial un pas inainte prin dezbaterile internationale pe tema mediului (1992, Rio de Janeiro) si femeilor (1995, Beijing) si prin adoptarea celor opt obiective de dezvoltare ale noului mileniu. Dar ca primii ani din secolul XXI au reprezentat un regres: de la guvernarea G.W.Bush, la atentatele din 9/11 din New York, razboiul din Irak si la criza economica.

Si cheama astazi la „o veritabila insurectie pasnica impotriva mijloacelor de comunicare in masa care ne propun ca orizont pentru tineretul nostru societatea de consum, dispretul la adresa celor slabi si a culturii, amnezia generalizata si concurenta acerba a tuturor impotriva tuturor”.

O lectura despre istorie si mobilizare in 60 de pagini, la nici 10 lei.

Surse: „Indignati-va”, Stéphane Hessel, editura Nemira, 2010 si http://www.citoyens-resistants.fr

scris de: Sinziana

Anti-sistem si anti-politica? Nu, o noua politica

Vrem o alta clasa politica. O noua clasa politica. S-a strigat asta din primele zile. Cerem punerea pe tusa a tuturor politicienilor actuali. Partidele actuale au dovedit ca nu reprezinta pe nimeni decat pe cei cativa ajunsi in structurile lor inchise de putere . Toate partidele au dat la schimb valorile in care credeam pe accesul la resursele publice.

Strigand in Piata ca toate partidele sunt la fel, nu spunem ca vrem desfiintarea partidelor politice, ci reguli noi de joc si oameni si oferte politice noi. Atat. Spunem ca suntem  ne-reprezentati politic. E simplu. Nici o strategie diversionista. „Vreau sa votez un om liber”, asta spune un slogan in Piata. Ne uneste faptul ca nu avem cu cine vota.

De-asta politicienii nu sunt bine veniti in piata. Mai lasati-ne. Intre timp, curatati-va! Piata a sanctionat instantaneu derapajele si incercarile de confiscare sau deturnare a mesajului ei.

Si tot de-asta nu avem nevoie de un lider. Piata Universitatii nu are si nu a avut nevoie de lider. Piata are nevoie de noi toti. Asta e noua politica. Asta ne invata Piata.

Piata vrea o mai mare pluralitate si reprezentare a intereselor, o reprezentare a acelor voci care pana acum au fost ignorate (vezi mesajul tuturor „minoritatilor” din Piata, de la precariat si ultrasi pana la feministe). Piata e locul in care se intalnesc aceste voci si acum isi cer locul pe scena politica. Credem ca e important sa transmitem mesajul acelor oameni care s-ar fi implicat in politica si nu au facut-o pana acum (din cauza mizeriei din politica actuala) ca este momentul sa o faca. Cum, vom vedea. Primul pas e sa indrazneasca.

Pe ce ne bazam? Pe o noua constiinta civica

In Piata se vad semnele unei treziri de constiinta care va sustine cele de mai sus. Asa cum bine spunea un coleg de Piata: „Iti multumim, Basescule, ca ne-ai trezit!”

Semnele acestei treziri sunt peste tot in Piata. Vezi, de exemplu: „Romani, nu dati spaga”,

„In sfarsit, mandru ca sunt roman!”, „Am venit singur, nu m-a adus autocarul”, „Romania, trezeste-te!”, „Iesiti din casa, daca va pasa!” sau „Cetatenia/Salveaza Romania!”

De-asta Piata nu e despre un lider, ci despre noi toti, care ar trebui sa ne regasim locul de actori in jocul politic. Ca pana la urma, politica asta inseamna. Vreau sa cred ca Piata e despre o noua constiinta civica si ca in lunile si anii ce vor urma vom reusi sa punem in loc un nou tip de politica. Ulterior Pietei, trebuie sa avem curaj sa iesim din logica Votului Pierdut si sa dam o sansa noilor actori politic. Sa avem curaj sa votam si altceva, onest, fara a ne mai face calcule electorale.

Si tot de aceea mai cred ca Piata nu va dainui prin organizarea unui mare grup Facebook sau prin centralizarea noastra, a celor de acolo. Ea va dainui daca fiecare dintre noi isi va asuma drepturile de cetateni de aici incolo, astfel incat sa reusim cu adevarat o schimbare si realizarea unui stat de drept si a unei democratii. Ea va dainui prin noi, daca fiecare dintre noi indrazneste de aici incolo sa fie implicat in conturarea si sustinerea noilor oferte politice si in guvernare (activ, nu numai la alegeri).

Cei care au inteles Piata, care se duc acolo si o traiesc, isi vor asuma iesirea in strada (si prin asta inteleg de aici incolo si orice alt fel de actiune politica si o mai mare participare publica) ori de cate ori va fi nevoie.

Iar daca nu, „Tara fara viitor/Cu Basescu dictator” ( a se inlocui „Basescu” cu orice nume de politician actual doriti).

Florina Presada

In seara de 10 noiembrie 2011 a avut loc a 3-a editie a Galei Premiilor Participarii Publice. Asa cum ii spune si numele  rolul acestei gale este de a aduce in lumina reflectoarelor cetateni, organizatii sau autoritati publice care au reusit, prin participare publica si advocacy sa influenteze deciziile publice, efectuand astfel schimbari benefice in comunitatile lor. “Gala Premiilor Participarii Publice este despre o altă specie de oameni. Este despre cei care au curaj sa iasa din zona de confort si il transforma pe „asa nu se mai poate” in actiune.” – Oana Preda, director CeRe

Evenimentul a avut loc la Muzeul National de Istorie, un loc destul de friguros dupa cum stiu cei ce au participat, dar ne-am invelit cu entuziasmul si pasiunea venite din partea celor din sala. Fie ca au contribuit sau nu la unul dintre cele 54 de proiecte inscrise in competitie, oamenii aflati in sala au impartasit dorinta de a se implica, dorinta de a lupta pentru schimbarea comunitatii in care traiesc. “Am inteles ca pentru a schimba ceva trebuie sa si facem ceva.” – Asociatia M.A.M.E.

Povestile de succes premiate la aceasta gala sunt exemple de bune practici, dovezi clare ale faptului ca daca vrei, se poate. “Totul a inceput cand am decis sa vorbim despre asta si am hotarat sa facem ceva” – Asociatia S.O.S. Infertilitatea

Sa semnalezi ilegalitatile ce au loc in orasul tau sau sa iei atitudine atunci cand simti ca autoritatile te-au nedreptatit sunt actiuni normale, chiar obligatorii pentru un cetatean. A lupta pentru o cauza sau a-ti face auzit punctul de vedere atunci cand crezi cu convingere intr-o idee si vezi potential in a o face cunoscuta sunt doar cateva dintre initiativele in care participarea publica si campaniile de advocacy functioneaza. “La CeRe am aflat ca a-ti cere dreptul de cetatean platitor de impozite este normal, chiar obligatoriu.” – Delia Mihalache

Discursurile celor 12 premianti (10 proiecte castigatoare si 2 premii speciale acordate de CeRe) au trezit in fiecare dintre cei prezenti spiritul civic si dorinta de a-si exercita dreptul de cetatean, pentru unii poate latent, pentru altii poate umbrit de frica si dezinteres. Mesajul galei – Pofta vine participand! – a fost vizibil pe tot parcursul evenimentului atat in discursuri, cat si in atitudine.

“Multi m-au intrebat la inceput ce ai de castigat din voluntariat. Atunci le-am zis: nu stiu, dar merita sa incercam. Acum ma uit in urma si stiu: am castigat satisfactia de a fi schimbat ceva” – reprezentant al Grupului de Initiativa Civica din Callatis

Peste 200 de oameni, multi dintre ei voluntari sau activisti in diferite organizatii, au luat contact, pe 10 noiembrie, cu 54 de povesti de succes, din care au putut extrage motivatia de care aveau nevoie pentru a face primul pas in rezolvarea unei probleme. Multi oameni au plecat de la Gala increzatori in fortele proprii, pregatiti de a face un efort sustinut in lupta cu autoritatile publice avand speranta unor colaborari functionale si productive in vederea realizarii schimbarilor benefice pe care le doresc in comunitate.

Satisfactia de a fi reusit sa schimbi ceva in comunitatea din care faci parte este extraordinara si are puterea de a-i  motiva si pe cei din jurul tau. Castigatorii au vorbit cu pasiune despre proiectele lor si au reusit sa transmita mai departe motivatia si convingerea ca trebuie si putem sa ne implicam in luarea deciziilor publice, iar viata in comunitate poate fi imbunatatita daca membrii societatii civile reusesc sa colaboreze cu autoritatile publice. “Credem ca e nevoie de participare publica, de voluntari, dar credem ca si autoritatile publice trebuie sa-si asume responsabilitatile.” – GLOC

Editia a 3-a a Galei Premiilor Participarii Publice  a reprezentat un impuls pentru cetatenii care vor sa se implice in comunitate, dar si o recunoastere a celor care au reusit. De la an la an observam cum creste  participarea publica in Romania. Felicitam, astfel, premiantii G3P din 2011 si le uram mult succes, curaj si motivatie in continuare.

Lavinia Marica – intern CeRe

Ce s-a intamplat la sedinta Consiliului Local sector 6, de la ora 17:00 din data de 30 august 2011- sedinta la care au participat din partea Grupului Initiativa Favorit – Ioana Oprea, a Grupului de initiativa civica Callatis – Dr. Taberei – Elisabeta Blaga si Delia Mihalache si CeRe – Ioana Petrache si Cristina Tataru.  

La inceputul sedintei de consiliu, dupa ce a fost propusa pe ordinea de zi o suplimentare a acesteia cu 4 proiecte de hotarare, de catre presedintele sedintei Sorin Dima: PRIMA SURPRIZA: Inainte de a se ,,trece la vot,, dl. Moisa Constantin, consilier PSD, propune eliminarea de pe ordinea de zi a proiectului de hotarare pentru aprobarea Studiului de fezabilitate ce vizeaza amenajarea Centrului Cultural European Favorit.

Argumentele acestei propuneri au fost: ,, pentru a se lua o hotarare corecta, trebuie sa se aprofundeze discutiile, tinand cont ca este un obiectiv important de investitii pentru administratia sectorului 6 si pentru cetateni, avandu-se in vedere si interesul reprezentantilor societatii civile si a o parte dintre consilieri care au facut recomandari pe marginea acestui proiect.

A urmat votul: 15 consilieri din cei 21 prezenti, au ,,rezonat,, cu aceasta propunere si astfel, au votat pentru eliminarea de pe ordinea de zi a proiectului/studiului de fezabilitate.

In acel moment nu stiam daca acest lucru este favorabil, sau nu, – vor trata cu seriozitate recomandarile propuse de noi? Cum, cand, prin ce mijloace, pentru ca avusese loc dezbaterea publica, si din cate stiam, dupa interpelare – care continea intrebarile si recomandarile la care nu primisem un raspuns clarificator pana acum, si care urma sa fie citita la sfarsitul sedintei de CL, acesta era un ultim pas in care ne puteam face auziti in procesul de luare a deciziei – Aprobare a SF-ului. Sau scoaterea de pe ordinea de zi putea sa intarzie reabilitarea cinemetografului Favorit, sa se renunte la acest proiect?

Ce stiam/aflasem in acel moment era ca recomandarile noastre, discutiile avute cu ocazia  dezbaterii publice – solicitata de noi – avusesera ecou in randurile consilierilor locali si SF-ul devenea dintr-o data, pentru majoritatea consilierilor locali un subiect de interes major.

Prin urmare, asteptand momentul de a ne face din nou auzita vocea prin intermediul interpelarii de la finalul sedintei – ocazie mai mare de a capta interesul consilierilor locali – tinand cont de cele intamplate la inceputul sedintei – ascultand si urmarind cu interes si alte discutii pe marginea celorlalte proiecte de hotarari ale adminstratie sectorului 6 a ,,sosit,, si A DOUA SURPRIZA:

Presedintele sedintei de consiliu anunta ca a fost sesizat si a primit si o recomandare a reprezentantului prefecturii – aflat si dansul in prezidiul sedintei, alaturi de domnii viceprimar si secretar – referitor la proiectul SF – Centrul Cultural European Favorit.

Despre ce era vorba:

Conform, legii 215 – legea administratiei publice locale (art. 43, alineatul I) – , aflam ca decizia de scoatere a proiectului de hotarare cu privire la aprobarea SF-ului Centrului Cultural European de pe proiectul ordinii de zi a consiliului local ar fi fost posibila numai cu acordul initiatorului – respectiv, executivul/primarul, acord care nu fusese solicitat inainte a fi luata decizia de excludere prin vot de catre consilierii locali. Prin urmare, viciu de procedura. Recomandarea de a repara aceasta scapare si de a intra in legalitate a era conform art, 39, alineatul 4 organizarea unei sedinte de indata (,,in caz de forta majora convocarea consiliului local se poate face de indata,,) pentru care consilierii prezenti urmau sa semneze un convocator ad-hoc, iar sedinta de indata debuta cu subiect unic – proiectul de hotarare privind aprobarea SF-ului.

Totul parea ca tine cu noi, recomandarile noastre (interpelarea) intrau inca o data in atentia consilierilor locali, care urmau sa discute pe marginea proiectului SF – in sedinta de indata.

A urmat citirea interpelarii/recomandarilor noastre, in totalitate si cu intonatie, de catre presedintele sedintei de consiliu; inchiderea lucrarilor primei sedinte de consiliu si deschiderea lucrarilor celei de a doua sedinte de consiliu – de indata.

Dl. consilier Avramescu – parea cel mai informat cu privire la acest proiect – a punctat  continutul discutiilor avute cu ocazia dezbaterii publice – cu accent pe stituatia  contractului de comodat, a diferentei mari dintre standardele de cost (HG) si costurile de reabilitarea Cinematografului Favorit, a concursului de solutii de arhitectura pentru reabiltarea cinematografului etc . Toate aspectele mentionate erau cuprinse si de recomandarile/interpelarea noastra!

Ce am mai aflat pe parcursul interventiei de la dl. Consilier Avramescu :

- Ca urmare a declaratiilor facute de catre senatorul Radu F. Alexandru, in cadrul dezbaterii publice (ca acest proiect s-ar fi discutat cu ocazia dezbaterii bugetului national sau/si in cadrul comisiilor de specialitate si ca domnia sa a avut amendamente cu privire la sustinerea acestui proiect) consilierul Avramescu a anuntat ca a verificat acele declaratii – inregistrari, procese verbale ale sedintelor, amendamente, luari de cuvant  inregistate pe site-urile Camerei Deputatilor/Senatului si a constatat ca sunt neadevarate.

- Reabilitarea Cinematografului,  pe trei nivele, contravine indicatorilor de urbanism din zona, iar constructia acestuia ar putea fi facuta doar prin decizia Consiliului General al capitalei care ar trebui sa modifice/aprobe un PUZ zonal.

- Clarificarea asigurarii functionarii Centrului Cultural Favorit cu acelasi scop si dupa expirarea contractului de comodat a beneficiat de 2 propuneri :

1. Incheierea unui parteneriat intre RADEF si Primarie – care sa completeze, prelungeasca explicit contractul de comodat – care sa permita eventual RADEF difuzarea de filme si administratiei locale sa desfasoare activitati cu scop comunitar: cultural, social, educational.

2. Trecerea in administrarea autoritatilor locale a fostului cinematograf Favorit prin obtinerea unei decizii guvernamentale – HG.

Foarte dezbatute au fost diferentele de cost prevazute in SF si cele din standardele de cost din HG. Au fost exemplificate prin comparatie costurile din cele doua materiale.

De asemenea, a fost mentionata inutilitatea construirii adapostului antiatomic pt 600 de persoane (ala), consumator de resurse, in conditiile in care trei mari obiective de investitii din sectorul 6 nu au prevazut o astfel de cheltuiala si functioneaza fara a fi necesar construirea unui asfel de adapost (Cartierul Bracusi, Plaza si Afi Cotroceni).

Inainte de a supune la vot SF – ul, presedintele sedintei a mai adus in discutie, eficienta chelturii celor 8 mil de euro prevazuit in SF, pentru construirea a 4 centre comunitare in 4 cartiere ale sectorului si nu in utlimul rand ,, Ce se va intampla cu Centrul Favorit dupa ce se va taia panglica/ cine va administra centrul?

A TREIA SURPRIZA, CEA MAI MARE:

S-a trecut la vot. Proiectul Studiului de fezabilitate a fost adoptat cu 15 voturi pentru – aceleasi voturi care la inceputul sedintei de Consiliul il scoteau de pe ordinea de zi.

Pe 31 Mai 2011 mare adunare, mare, la sediul Primariei sectorului 6. Se anuntau 30 de hotarari pe ordinea de zi si 27 de consilieri care sa-si exercite dreptul la vot in cadrul unei sedinte de consiliu local.
Noi, mai modesti din fire, ne anuntaseram o interpelare si 14 cetateni care sustineau si inca sustin cauza cinematografului Favorit.  Ne-am infiintat in fata sediului primariei la 16 30, cu 30 de minute mai devreme decat ora la care era anuntata sedinta de consiliu si ne repetam discursul ca niste scolari sarguinciosi punand la punct ultimele detalii. La 16 50 intram cu nerabdare in cladirea primariei. Poate ca unii dintre noi se asteptau sa fim luati la intrebari, sa argumentam, sa ducem o lupta de convingere, ne asteptam chiar sa nu ne primeasca pe toti, desi inregistraseram interpelarea la primarie cu o zi inainte, deci ne anuntaseram in mod oficial venirea. Ei bine, aproape ca am trecut neobservati, prezenta noastra acolo cantarea cat o gamalie de ac in comparatie cu zarva de pe holul care ducea catre sala de sedinte, unde se aflau ingramaditi si agitati vreo 20 de copii de la Directia de asistenta sociala sector 6, cum ne-au fost prezentati ulterior.
Ne-am strecurat prin marea de oameni si am ajuns in sala de sedinte, unde am reperat cu usurinta locurile fara microfon destinate cetatenilor mai bagaciosi care, in loc sa presteze in campul muncii pana la 18 00 seara, isi fac timp sa ajunga la sedintele de la ora 17 00.
Reperat si alocat, ne-am asezat pe scaune si asteptam cuminti inceperea sedintei, care a inceput „pe gustul nostru”, cu o mica pauza de 20 de minute- cam cat ii ia unui consilier grabit sa fumeze o tigara in hol, in timp ce mai discuta cu un bun coleg sau mai saluta unul intarziat.
De mentionat ca pauza a fost un bun prilej sa reperam Presedintele sedintei si sa cerem permisiunea ca la sfarsit sa luam si noi cuvantul pe problema care ne ardea atat de tare, cinematograful Favorit. Am reperat, am discutat, ne-a refuzat, dar cu mare gratie s-a oferit sa citeasca dumneaei interpelarea noastra. Am acceptat.
Odata incheiata pauza, am numarat 23 de consilieri prezenti, 3 absenti motivat (2 plecati din tara in interes de serviciu, unul internat in spital) si un consilier ratacit/intarziat, caruia i s-a oferit o perioada de gratie pentru a ajunge si a semna in condica de prezenta.
Strigat, semnat, consilierii s-au asezat cuminti pe locurile dotate cu microfon si Presedintele a anuntat inceperea sedintei. La momentul respectiv deja renuntaseram sa ne mai uitam la ceas, sala devenise familiara si noi eram tot mai confortabili in scaunele noastre fara microfon.

Toate bune, sa incepem. Domnul primar Poteras care a participat la aceasta sedinta a intrat in sala si ne-a anuntat fugitiv si neclar ca urma un moment sustinut de copilasii emotionati din holul zumzaitor. Zis si facut, copiii s-au urcat pe podium ne-au cantat si incantat, au primit o cutie de prajiturele Magura si au iesit la fel de emotionati cum au intrat, nu inainte de a distribui in sala CD-uri cu cantecele lor inregistrate.
Sala si-a reluat aerul serios si doamna Presedinte a preluat legatura:
Punctul 1: Aprobarea procesului verbal al sedintei ordinare din data de 19.04.2011.
Scurt moment de zumzet in sala, pauza, apoi vocea Presedintei inşirand dintr-o suflare: Impotriva? Abtineri? Adoptat cu 23 de voturi PENTRU.
Punctul 2: Proiect de hotarare privind aprobarea rectificarii bugetului consolidat cu venituri si cheltuieli al sectorului 6 al municipiului Bucuresti pe anul 2011.
In momentul asta noi aveam deja sprancenele usor incruntate, nu intelegeam rapiditatea cu care s-a votat, sau mai bine zis,  nu s-a votat impotriva, nici nu s-a anuntat vreo abtinere, deci s-a votat subinteles pentru.
Ne adunam gandurile incercand sa fim atenti la acest al doilea punct, in timp ce mijeam ochii la proiectia cu proiectele de hotarari (nu vedeam, nu intelegeam mai nimic), cand am auzit aceeasi voce, cu aceeasi dictie desavarsita si rapiditate greu de internalizat: Impotriva? Abtineri? Adoptat cu 23 de voturi PENTRU.
A doua oara, aceeasi viteza, acelasi non-raspuns atat de convenabil: PENTRU.

Simteam ca luam parte la non-actiune, in timp ce deja era citit punctul 3, cu aceeasi dictie, rapiditate: impotriva, abtineri, adoptat cu 23 de voturi PENTRU.
Timpul devenise relativ, eram prinsi intre ceea ce experimentam si ceea ce ne doream sau speram sau credeam ca vom experimenta. Asistam neputinciosi la … Impotriva?Abtineri?Adoptat cu 23 de voturi PENTRU.
La un moment dat s-a nascut o polemica intre cativa dintre cei 23 de consilieri. La una dintre hotarari se facuse o mica observatie cu privire la terminologia folosita, prin care se propunea folosirea expresiei  „model de contract” in loc de „contract”, pe motiv ca obiectul denumit in hotarare nu era un contract propriu zis, ci un model de contract. O alta parere a spus ca e de acord cu aceasta observatie pertinenta, considerand ca acela e un „draft de contract”. O persoana vine cu propunerea „contract cadru”, in timp ce o alta voce protesteaza, pentru simplul motiv ca un contract cadru contine elemente pe care obiectul denumit nu le detine, deci ar trebui numit „model de contract”. Ne punem de acord cu totii, apoi un intarziat spune ca nu exista model de contract decat la scoala sau la facultate, obiectul denumit in hotarare asa cum se facea referire la el, era de fapt un „contract cadru”. Brusc, microfoanele consilierilor devenisera aproape utile.
Depasim momentul, doamna Presedinte, usor incurcata incearca sa scoata un sens din polemica demna de absolventi ai facultatii de litere, concluzioneaza si cu aceeasi rapiditate, sigileaza hotararea: Impotriva?Abtineri? Adoptat cu 23 de voturi PENTRU.
Cu mici abateri de la sunetul aproape cantat al vocii care citea cu repeziciune titlurile hotararilor, ascultam cum ni se scurge timpul in sala: Impotriva? Abtineri? Adoptat cu 23 de voturi PENTRU.
La un anumit moment al sedintei, deja irelevant ca pozitionare in timp, a aparut si cel de-al 24 lea consilier intarziat/ratacit. Semnat, luat loc, impotriva, abtineri, adoptat cu…. 24 de voturi PENTRU.
La momentul cu pricina, timpul devenise deja greoi, lumea din sala se foia, consilierii nu mai aveau stare si unul cate unul, au inceput sa iasa, prin rotatie, la o pauza mica de o tigara pe acelasi hol in care incepuse totul.
Sedinta a continuat, cu aceleasi 2 intrebari urmate de aceeasi concluzie, noi eram tot mai obositi, frustrati, dezamagiti si coplesiti. Am urmat si noi exemplul consilierilor, am iesit la o mica pauza, desi sedinta continua in sala in acelasi ritm sacadat.
Si asa s-au scurs 2 ore din timpul lor si vreo 2 ani din timpul nostru, cand, in cele din urma, momentul atat de mult asteptat parea ca se anunta. Nu ne era foarte clar daca era cazul ca cei insarcinati sa livreze materialele care ne sustineau cauza (peste 1000  de semnaturi, alaturi de 75 de carti postale cu mesaje de la cetatenii din Favorit si de unul din tablourile expuse in cadrul procesului de PhotoVoice derulat tot in cartier)ar fi trebuit sa treaca la actiune, dar la fel de neradatori ca la inceput am decis ca da. Ei bine, nu. Mai aveam putin de asteptat, asa incat ne-am foit, unul dintre noi a ajuns la 2 consilieri cu care discuta in particular, doamna Presedinte urmarea un schimb de replici intre alti 2 consilieri si pentru prima data, asteptam cu nerabdare semnalul ca discutia s-a incheiat: Impotriva?  Abtineri? Adoptat cu 24 de voturi PENTRU.

Iata ca a sosit si momentul nostru. Doamna Presedinte a inceput sa citeasca interpelarea noastra. Ce-i drept, dictia scazuse, rapiditatea crescuse, iar pe final totul suna ca o serie de cuvinte insirate fara sens. Aveam o serie de intrebari clare si specifice:
1. Exista un proiect tehnic (plan) pentru restaurarea cinematografului Favorit?
2. Care este bugetul estimat pentru acest proiect? Ce surse de finantare ati identificat?
3. Care este calendarul proiectului? Va rugam sa ne comunicati: Termenul pentru licitatie, Termenul pentru proiectare, Termenul estimat pentru inceperea lucrarilor, Termenul estimat pentru finalizarea lucrarilor
4. Conform ORDINului nr. 2701 din 30 decembrie 2010, intrat in vigoare la 19 ianuarie 2011,consiliul local este obligat sa informeze si sa consulte publicul in deciziile de amenajare a teritoriului si urbanism, mai exact in :
a) etapa pregătitoare – anunţarea intenţiei de elaborare;
b) etapa de documentare şi elaborare a studiilor de fundamentare;
c) etapa elaborării propunerilor ce vor fi supuse procesului de avizare;
d) elaborarea propunerii finale, care include toate observaţiile
avizatorilor şi care se supune procedurii de transparenţă decizională.
Cum intentionati sa faceti asta concret?

Cele doua domnisoare si doamna insarcinate sa livreze materialele care atestau sustinerea cauzei noastre de catre locuitorii din zona Favorit au pornit catre podium, unde i-au inmanat domnului Primar Poteras cele mai de pret averi ale noastre – dovezile ca cetatenii din Favorit participa activ.
Momentul s-a prelungit un pic si spre neplacerea noastra, mesajul transmis de cele 3 reprezentante a devenit unul particular pe masura ce microfonul intarzia sa ajunga la ele. Parea o discutie despre vreme intre Primar si 3 cetateni. In cele din urma ajunge si microfonul la vorbitori, iar Primarul ia cuvantul pentru a raspunde la intrebarile noastre. Asteptam cu totii un raspuns specific, pentru fiecare punct adresat in interpelarea noastra. Ei bine, raspunsul a fost la fel de taraganat ca si celelalte de pana atunci: Va asigur ca intentia mea este una serioasa, nu as fi venit cu aceasta initiativa (initiativa si idee care de fapt pornise din cartier, de la oameni, cu cateva luni inainte de a fi anuntata pompos de Primarie) daca nu-mi doream cu adevarat sa fac ceva pentru cinematograful Favorit. Nu faceam acea conferinta de presa daca nu aveam intentii serioase in acest sens. Si tot asa, asigurari diluate, vagi si pline de neinsemnatate pentru noi.
S-a trecut foarte repede peste interpelarea noastra pentru ca unul dintre consilieri avea propria lui interpelare de citit pe un ton gutural, inflacarat, in timp ce noua ne rasunau in cap pe fondul unei enorme dezamagiri cuvintele Primarului: In primul rand as vrea sa-i multumesc grupului din Favorit pentru rabdarea de a sta pana la sfarsitul acestei sedinte de 2 ore….
S-a facut o revenire la subiectul nostru, gratie bunavointei unuia dintre consilieri, fara insa vreun rezultat concret.
Incheierea sedintei a fost anuntata de domna Presedinte, iar noi am ramas la fel de dezamagiti in sala pentru a schimba doua vorbe cu acelasi consilier care facuse revenirea la subiectul nostru. Am discutat, ni s-au promis raspunsuri la o parte din intrebari, ni s-au clarificat cateva dintre nelamuriri. Daca ar fi sa facem o balanta, am spune cu siguranta ca cele 20 de minute in care ne-am conversat cu domnul consilier au adus mai multa informatie decat cele 2 ore petrecute in sala de consiliu si clar mai multa concretete decat raspunsul de 5 minute al primarului.

Nota de subsol:
A se retine ca eram cu totii imbracati in alb si aveam etichete pe care scria Favorit, lucru care a starnit o reactie din partea unuia dintre consilieri: Ce v-ati imbracat toti in alb? spuse dumnealui pe un ton sfidator.
A se mentiona ca toate cele 30 de proiecte de hotarare au fost adoptate in decursul a celor 2 ore de sedinta.

Iustina Neagu, organizator comunitar CeRe

a

Joi dimineata, rezonabil de dimineata, pe la 10, m-am intalnit cu Paul Cromwell si Kajo Zboril. Persoane despre care nu stiam mare lucru. Inainte de a trece la lucruri cat se poate de importante, ne-am permis putina informalizare, la o prima cafea: “Si tu cine esti? Ce-i cu viata ta, cu ce te ocupi, lucrezi aici?” ma intreaba Paul dintr-o suflare, in primele 5 minute de conversatie – stil caracteristic persoanelor care lucreaza atat de mult cu oamenii. ‘Pai da, lucrez aici, oarecum’, le explic eu. Le-am povestit asa pe scurt cam ce-i cu viata mea si care-i rolul pe care-l voi avea eu in viata lor in urmatoarele doua zile: le voi fi traducator. Eu voi fi ‘mediatorul’ dintre ei si colegul nostru Aurel. Dupa scurta sporovaiala de la fumoar am trecut in sala de sedinta, sa vorbim despre lucrurile serioase. Subiectul pentru care ne-am adunat in aceasta formula este organizarea comunitara.

a

Paul si Kajo sunt experti in organizarea comunitara. Kajo este din Slovacia, unde lucreaza cu cetateni din 1996, iar Paul a lucrat in organizare comunitara ca cetatean al statului Ohio timp de 25 de ani, iar acum lucreaza in continuare in acest domeniu in Germania. Cum CeRe este pionier in organizare comunitara, expertiza lor indrumatoare a fost foarte binevenita. Paul si Kajo au adus cu ei sfaturi utile, numai bune de aplicat in organizarea comunitara.

a

Vizita celor doi experti a fost planificata in asa fel incat sa coincida cu vizita de studiu din cadrul proiectului “Community Learning – Building Capacity and Empowerment for active citizenship” finantat de Comisia Europeana prin subprogramul Grundtvig. CeRe este parte din acest program impreuna cu alte trei organizatii din Polonia – Bona Fides, Ungaria – Hungarian Anti-Poverty Network si Germania – Diakonisches Werk Bonn und Region.

a

A doua zi, vineri, ne-am strans cu totii, organizatorii comunitari din Bucuresti, Paul, Kayo, viitori organizatori comunitari din Ungaria si Polonia si membrii unei organizatii cetatenesti: din Bonn, Germania. Nicoleta a fost moderator in dezbaterea despre organizarea comunitara, despre cum se desfasoara ea in cele trei tari, cum se desfasoara la noi, ce am invatat, ce am putea face mai bine.

a

Dupa masa de pranz, in pofida cumplitului frig, am vizitat doua dintre grupurile de initiativa cetataneasca: grupul din cartierul Titulescu si grupul din cartierul Lacul Tei.

a

Cei din Titulescu, doamna Livia Popescu, doamna Veronica Gaia si domnul Dumitru Caimacan au povestit vizitatorilor nostri cum si cat le afecteaza viata constructia podului Basarab si ce au incercat sa faca in acest sens prin abordarea autoritatilor raspunzatoare. Grupul din Lacul Tei, reprezentat de domna Margareta Tonea si doamna Anisoara Mucioniu au povestit de asemenea experienta cu autoritatile locale si incercarea lor de a gasi solutii in problema locurilor de parcare din cartier.

a

Sambata intregul grup s-a reunit pentru inca doua vizite de lucru si discutii de felul “cum am putea sa facem mai bine”. Autocarul a stationat in sectorul 6.

A

Prima oprire a fost in Favorit. Acolo ne-am inatlnit cu doamna Ioana Oprea care a povestit despre eforturile lor de a salva cinematograful Favorit, simbol al cartierului lor si al intregului Bucuresti de altadata.

a

Cea de-a doua si ultima oprire a fost la grupul de initiativa Callatis, unde vizitatorii au fost intampinati de 8 membri ai grupului care au povestit cu mandrie cum, prin demersurile grupului de initiativa cetateneasca Callatis, s-a construit aleea dintre scoli .

a

Vizitatorii nostri au fost impresionati. Am primit aplauze pentru fiecare mini-succes, ceea ce este incurajator. Sa-i credem mai mult.

Autor: Andreea

Am citit cu stupoare intrebarile la care bucurestenii vor trebui sa raspunda la referendumul organizat de Consiliul General al Municipiului Bucuresti pe 19 iunie 2011:

-        Sunteti multumit de modul in care s-a dezvoltat Capitala?

-        Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si o administratie?

-        Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si 7 administratii?

-        Sunteti multumiti de curatenia in Capitala?

-        Va doriti o arhitectura unitara pentru Bucuresti?

-        Sunteti de acord cu reducerea cheltuielilor aparatului administrativ?

-        Sunteti de acord ca Bucurestiul sa fie condus de primarul general si CGMB?

a

Pana am terminat de citit toate intrebarile, deja raspundeam, instinctiv, la intrebari: nu, nu sunt multumita. Nu, nu-mi doresc asta. Da, imi doresc asta. Si nu sunt de acord cu asta, si nici cu asta. Intrasem intr-o logica de sondaj de opinie, de vot la jurnalul de stiri de seara sau chiar de quizz! Apoi mi-am adus aminte ca pe baza acestor intrebari si raspunsuri cineva – nu spun acum cine, nu are rost – va construi o lege pentru capitala.

a

Incerc sa inteleg logica din spatele alegerii acestor intrebari pentru un referendum. Pentru ca la un referendum oamenii trebuie sa spuna clar DA sau NU pe marginea unei solutii de decizie sau politica publica. Scrie si-n lege (legea 3/2001, legea 215/2001)! Da – sunt de acord cu demiterea presedintelui. Nu – nu sunt de acord cu Parlamentul unicameral. Sunt doar niste exemple, caci ni s-a mai intamplat in ultimii 20 de ani sa fim chemati la referendum. Chiar daca nici in trecut intrebarile de la referendum nu excelau la capitolul claritate sau relevanta pentru problema pe care trebuiau sa o rezolve, parca stiam totusi despre ce era vorba…

a

Pentru cazul de fata, ma duc cu logica de referendum mai departe: raspunsul meu la intrebarea daca nu sunt multumita de curatenia din capitala, ce decizie publica valideaza sau invalideza? Daca spun „nu” – ce se intampla? Dar daca spun „da”? Adica … ce solutie de politica publica sustine raspunsul meu? Daca nu sunt multumita, va decide vreun legiuitor, in urma unui REFERENDUM, ca trebuie sa se faca curatenie??!

a

Ma gandesc cu cea mai mare seriozitate la informatiile pe care le aduce acest exercitiu de interogare a populatiei. Sunt 7 intrebari, fiecare cu 2 raspunsuri posibile. Vor face oare Consilierii Generali combinatii intre toate seturile de raspunsuri posibile? Stiu ca exista o formula matematica pentru a calcula numarul de scenarii posibile adica toate combinatiile dintre raspunsurile posibile la intrebarile de mai sus. Nu stiu daca am spus corect, insa cred ca ati inteles!

a

Invit asadar cititorii blogului sa-mi spuna si mie formula – daca o stiu – si sa ne provoace la calcule, ca sa vedem cam cate scenarii de „lege a capitalei” exista in urma referendumului. Asta in cazul in care formula respectiva accepta valoarea „0” pentru una sau mai multe unitati.

A

scris de: Florina

Sa ma prezint: sunt participant profesionist la conferinte, seminarii, grupuri de lucru si dezbateri. Din moment ce sunt prezent, in medie, la doua asemenea evenimente pe saptamana, ma pot lauda ca am vazut de toate: de la intalniri la nivel inalt, cu membri ai Comisiei Europene, pana la reuniuni informale de discutii sau follow-up. Invariabil, am inceput sa creez clasificari si stereotipii in functie de organizatori, invitati, agenda, specificul locatiei si masa de pranz. La prima vedere, s-ar parea ca monotonia unei astfel de ocupatii poate fi sparta pe alocuri doar de socializare si schimbul de carti de vizita, dar ar fi pacat sa trecem cu vederea acest mare experiment socio-profesional pe care il reprezinta o conferinta. Nu doar ca se comunica un flux considerabil de informatii, uneori chiar utile, dar ai sanse foarte mari sa asculti oameni care vorbesc bine: deceleaza mesaje esentiale, nu pun mai mult de sapte randuri intr-o prezentare cu suport powerpoint si sunt capabili sa vorbeasca liber fara a divaga grosolan de la subiect. Dar ce te faci cand, dupa primele zece minute de audienta, incepi sa te uiti siderat imprejur daca ai nimerit unde trebuie? Sa va povestesc. Deunazi am participat la o conferinta tip follow-up al unui forum ONG din octombrie trecut, pe care am considerat-o foarte binevenita in conditiile ideii de sustenabilitate si evaluare a impactului, mai ales ca printre vorbitori s-au anuntat un ministru secretar de stat al Padurilor si inca doua personalitati de la Administratie si Interne si Educatie. Recunosc, nu dormisem tocmai bine in noaptea precedenta si aveam disperata nevoie de cafea pentru a ma concentra mai bine, dar asta nu inseamna ca n-am fost lovit din plin de atitudinea complet, va rog puneti-va mainile la ochi, miserupista a oficialului de nivel inalt care, pe langa faptul ca s-a prezentat c-o fituica scrisa de mana pe care a citit-o cap-coada fara sa ne arunce macar o privire daca intelegem ceva sau nu, la scurta sesiune de intrebari, nu s-a sfiit sa-si arate cu sarg dispretul fata de actiunile oamenilor de mediu. Ei bine, a plecat repede, iar noi ne-am mai dezmortit, rasufland usurati ca ce-a fost mai rau a trecut. O interventie mai tarziu, a preluat microfonul doamna de la MAI care, in contextul unei conferinte despre cum sa construiesti parteneriatul intre administratia centrala si ONGurile de mediu, ne-a tinut o prezentare stufoasa – a se citi 24 de slide-uri scrise marunt, marunt – despre atributiile ministerului cu pricina, cele ale administratiei publice locale si razboiul din Libia – “nu vreau sa insist asupra acestui aspect, este mult prea trist.” Da, exact acela a fost momentul in care m-am intrebat daca n-am gresit ziua si hotelul. Apoi a urmat o sesiune Q&A destul de stanjenitoare in care ne tot spunea ca MAI se ocupa de monitorizarea centralelor de termoficare din toata tara (?!) spre stupefactia invitatilor de la Agentia Nationala de Protectie a Mediului. Desigur, cum as putea sa uit de inspectoarea de la Educatie care incerca sa ne convinga ca in scolile din Romania orele de ecologie sunt obligatorii. Dar nu exista. In concluzie, aceasta a fost una bucata conferinta care a facut de ras incompetenta celor din administratia centrala.

a

Poate mai zaboviti cu mine pentru a va povesti si de al XIV-lea Congres al AM POS DRU prezidat de Ziarul Financiar. Anca Zevedei (Director AM POS DRU), Catalin Vatafu (Consilier al Premierului), Ovidiu Nicolescu (CNIPMMR), Rodica Ionescu (FNGCIMM), Sorin Iorga (UNPCPR) au asigurat, fara intrerupere, 3h:30 de spectacol inedit. Sub deviza Zevedei saved the day, s-au prezentat, mai abitir decat oamenii muncii din Brasov care indeplinisera Planul de Stat cu 114%, realizarile stahanoviste ale Autoritatii de Management care, prin prisma anlui 2010 fata de 2009, a depasit planul cincinal cu 278% numarul de proiecte selectate si 492% privind contributia publica a proiectelor contractate. In spiritul transparentei pe care dna Zevedei spera din toata inima s-o fi apreciat asa cum trebuie, conducerea AM-ului a mentinut o atitudine populista prin care a vorbit cu caldura despre grupurile de lucru la care participa activ deopotriva patronatele, sindicatele si ONG-urile si unde toate deciziile se iau impreuna. Asa se explica cresterile fabuloase din cadrul POS DRU, scaderea prefinantarii, dar frecventa marita a rambursarilor prin eforturile Organismelor Intermediare desi nu se platesc ore suplimentare si bineinteles, reducerea considerabila a documentelor justificative prin noua instructiune, de care „beneficiarii au fost foarte optimisti si multumiti”. Desi ma consider un veteran al conferintelor si nu ma emotionez in fata unei adunari selecte, nu m-am ridicat in picioare sa spun cu obida: „Stati asa ca lucrurile nu-s asa de roz in relatia cu beneficiarii, chiar bat spre gri”. Cum as fi putut s-o fac cand dl Iorga, mereu prezent la grupurile de lucru, s-a batut cu pumnul in piept ca AM-ul si-a atins deja limita de flexibilitate si cireasa de pe tort, dna Zevedei a facut knockout intreg Fondul National de Garantare pe motiv ca n-a depus nici un efort sa includa si ONG-urile in categoria de beneficiari eligibili. As fi parut drept cel mai rau exemplu de ONGist care musca mana AM-ului ce-l hraneste. Iar pentru toate neajunsurile existente au trimis la inaintare, ca de obicei, Curtea de Conturi cu birocratia excesiva si beneficiarii: „Numai printr-o buna informare si comunicare intre beneficiari si noi, ca parteneri reali ai acestora, putem gasi solutii la implementarea proiectelor care sunt frumoase, de mare folos. Nu e usor, dar numai printr-o buna colaborare putem reusi. Sa veniti catre noi cu o critica constructiva pentru un succes comun. Aveti o implementare eficienta, si noua ne e bine” – A.Zevedei. „Elaboram un plan de masuri prioritare cu sapte directii de actiune, ultima referindu-se la capacitatea si responsabilitatea beneficiarilor. Stam foarte bine la depunere, evaluare si contractare, dar prost la implementare. Pauza. E vina beneficiarilor, sa nu trecem sub tacere rolul acestora in implementare” – C.Vatafu.

a

In rest, conducerea AM POS DRU s-a prezentat bine spre foarte bine. Nici nu avea cum altfel in conditiile in care, printre altele, ii explica cu ingaduinta dlui Pislaru, aparent picat din luna, diferenta dintre prefinantari si rambursari si despre cum Statul penalizeaza implementatorii de proiecte cand acestea nu mai pot fi sustinute din cauza intarzierii finantarilor nerambursabile. Sau cand zambea indulgent la reactiile copilaresti ale aceluiasi domn care se minuna cu ochii mari si gura intredeschisa la auzul atator cresteri de indicatori si locuri de munca create: „Colegul meu de la PRO Tv a ramas uimit de posibilitatea de a avea al doilea job: 2000 de romani care predau prin intermediul POS DRU! E important sa cunoastem aceasta statistica. Ca doar a scazut somajul. […] Retinem aceste cresteri: 300, 400, 700%!”

a

Si uite-asa, vreme trece, vreme vine, nu mai e mult si se termina si prima perioada de programare si banii europeni tot nu se cheltuie, iar atunci cand se intampla, de fapt sunt risipiti pe reuniuni gen circ unde oameni cu pretentii fie sunt echidistanti in raport cu subiectul discutat, fie frizeaza ridicolul. Pana una, alta, eu ma duc in continuare la conferinte, doar-doar recesiunea s-o resimti si-n cazul discursurilor, tematicii si invitatilor. Selectie drastica zic eu.

a

a

Pentru un om care foloseste aproape zilnic cuvantul “comunitate”, nu mi-am pus prea des priblema din care comunitate fac parte. La repezeala as putea enumera cateva: comunitatea soferilor (din  care am simtit de curand ca fac parte deoarece am dorit sa alimentez masina, insa nu am facut-o pentru a sustine cele trei zile de boicot), comunitatea ONG-istilor (am sustinut de curand scrisoarea ANBCC care semnala anularea dreptului pentru ONGuri de a plati semestrial contributiile la bugetul de stat), poate comunitatea parintilor. Dar nu am reusit sa ma privesc ca facand parte din comunitatea formata pe baza proximitatii geografice, asa cum sunt cele cu care lucram in proiectul de organizare comunitara, Inapoi la radacini. Motivul este de fapt problema cu care se confrunta cel mai des colegele mele: fiecare isi vede de propria “gospodarie”, netrecand mai departe de propria usa de la intrare, decat petru a se alatura celorlalte comunitati care sunt, un pic mai des, mai solidare si organizate.

a

De ce mi-am pus problema asta azi, sambata la pranz? Simplu. Interesul personal. Acelasi interes personal care ne impinge sa ne gandim la interesul general. Pentru ca da, acei oameni care isi pun problema in a apara o cauza comuna cel mai adese sunt afectati de a acea problema. Exceptiile sunt putine si, cu cat mai mult, de apreciat.

a

Interesul personal este unul cat se poate de banal in cazul meu: o intrerupere in furnizarea curentului electric. O avarie care ingreuneaza destul de mult bunul mers al lucrurilor intr-o zi de sambata: fara curent electric, nu avem caldura, televizorul nu merge, nu exista lumina intr-o zi destul de intunecata. Evident, mi-am adaptat activitatiile acestei situatii. Insa nu mi-am pus problema ca as putea semnala avaria furnizorului de curent electric. A trecut mai bine de o ora pentru a-mi da seama de aceasta solutie. Si am dat telefon pentru a o pune in aplicare. Surpriza (sau nu):  niciunul din vecinii mei care are aceasi problema nu a semnalat avaria. Cu totii am asteptat ca celalalt sa faca ceva.

a

Pentru cei care au aceleasi revelatii, va recomand sa cititi din cand in cand “Nu vand furculite la pret redus”, un text extrem de relevant pentru cum ne ascundem zi de zi in spatele usii de la intrare.

a

Scris de: Ioana