Archive for January, 2015

Cetățenii din trafic

Friday, January 16th, 2015

Astăzi, între ora 8:04 și 8:17 am stat în mașină în intersecția Ștefan cel Mare cu Barbu Văcărescu. Ceea ce inițial părea o decizie luată prematur și fără cap (de obicei merg cu metroul), s-a dovedit a fi ceva ce mi-a dat o ocazie minunată de a observa o micro-societate desfășurându-se în mediu natural, necontrolat într-o realitate opusă de realitatea cu care era obișnuită.

Datele situației:
  • Nu mergea niciun semafor din intersecția Ștefan cel Mare cu Barbu Văcărescu.
  • Intersecția era blocată. Coloane paralele, perpendiculare și tangențiale de mașini. Nicio mașină nu s-a mișcat mai mult de cativa centimetri timp de 13 minute. Nicio mașină. Niciuna. Oamenii stăteau în mașini, incapabili să găsească o soluție viabilă.
  • Am sunat la telefonul scurt de sesizari al Brigăzii Rutiere. Nu mi-a răspuns nimeni preț de un minut. Am formulat în gând sesizarea scrisă că nu răspunde nimeni ca să pot face sesizarea verbală. Până la urmă mi-a răspuns un domn, un pic supărat, care mi-a zis că e o cădere de tensiune la un nod Enel ți nu se va remedia până la ora 10 jumătate. I-am sugerat că un echipaj care să dirijeze circulația ar fi util. Mi-a spus că s-a gândit și el și a trimis pe cineva. Mi-a închis telefonul înainte să apuc să îi zic sincer (știu că va gândiți că ar fi fost ironic, dar nu e adevărat) “mulțumesc. o zi bună”.
  • La ora 8:14 a apărut un polițist în intersecție. A ajuns în mijloc și a văzut adevărata dimensiune a haosului. Și-a scot pălăria îmblănită de pe cap, s-a scărpinat un pic în vârful capului, a spus ceva ca pentru el (părea a fi “să-ți f*ți una. ce-i aici!”) și s-a apucat calm și metodic de eliberarea intersecției. A fost extrem de uman și de eficient.
Observații:
(care se referă strict la mulțimea de oameni din campul meu vizual și auditiv, prezenți astăzi între orele 8:04 și 8:17. Nu am pretenția ca aceste observații să fie valabile pentru Bucureși, Romania sau rasa umană. Știu că folosesc cuvinte și expresii generalizante (există cuvântul ăsta?), dar îmi e mai ușor așa. Și astfel devin și eu subiect de observații).
  • 13 minute de blocaj. 13! Doar 13! Au fost suficiente pentru a transforma niște oameni în mici monștri. Louis CK avea dreptate. – https://www.youtube.com/watch?v=x8062QEFk5g. Suntem la volan persoane pe care nu le vedem aproape niciodată într-un spațiu altul decât cel delimitat de caroseria mașinii.
  • Suntem învățați să vedem numai ce se întâmplă în fața noastră (câteodată nici măcar în stânga sau în dreapta. foarte rar în spate. imagine panoramică aproape niciodată).
  • Empatia este o abilitate rară, dar absolut esențială pentru progres. Ar trebui să o învățăm la școală. În locul orei de religie propun.
  • Raportarea la autoritate este absolut absurdă. În momentul în care a apărut polițistul în intersecție, claxoanele au început cu o fervoare mult mai mare față de ce se auzea până la 8:14. Nu era vina lui. Dimpotrivă, ne-a scos dintr-o situație care pentru cei mai mulți va fi o mare nenorocire care li s-a întâmplat în ziua de 16 ianuarie 2015. Dar trebuie să și-o ia de la o masă de anonimi pentru că reprezintă Poliția Română. Sunt curioasă câți dintre cei care au claxonat vor trimite o solicitare datată și semnată către Brigada Rutieră prin care vor întreba ce dispozitive există disponibile pentru dirijarea circulației sau bugetul investit pentru semnalizarea intersecțiilor.
  • Există o furie constructivă. Există furia bizonică distructivă și există furia care ne face să rezolvăm lucruri, să luptăm pentru realități mai bune. Știu asta, o văd în jurul meu în minunații oameni care fac lucruri să se întâmple pentru că îi enervează ceva. O văd în câștigătorii de la Gala Premiilor Participării Public e (http://www.ce-re.ro/g3p/g3p-editia-VI). Cum să transformi enervarea în furie constructivă încă e un subiect care mă preocupă și întrebarea cea mai provocatoare de la CeRe.
  • Suntem obișnuiți să ne raportăm la lumea exterioară primordial ca indivizi unici. Capacitatea de a îi percepe pe ceilalți ca indivizi cu drepturi, prioritaăți, interese, frustrări vine foarte greu. Identitatea de grup se formează și mai greu. Dar dacă îi dai suficient timp se întâmplă. Ca atunci când intri într-o cameră întunecoasă, venind de afară unde este soarele puternic. E nevoie de timp.
  • Procesul prin care un grup se poate organiza să treacă de la haos la o funcționare cât mai bună este lung și facilitat. De asta mi se pare că metoda de organizare comunitară (http://www.ce-re.ro/programul-de-organizare) este unul din cele mai bune lucruri care ni se întâmplă.