Archive for April, 2011

Jurnalul unei vizite din strainatate

Wednesday, April 27th, 2011

 

a

Joi dimineata, rezonabil de dimineata, pe la 10, m-am intalnit cu Paul Cromwell si Kajo Zboril. Persoane despre care nu stiam mare lucru. Inainte de a trece la lucruri cat se poate de importante, ne-am permis putina informalizare, la o prima cafea: “Si tu cine esti? Ce-i cu viata ta, cu ce te ocupi, lucrezi aici?” ma intreaba Paul dintr-o suflare, in primele 5 minute de conversatie – stil caracteristic persoanelor care lucreaza atat de mult cu oamenii. ‘Pai da, lucrez aici, oarecum’, le explic eu. Le-am povestit asa pe scurt cam ce-i cu viata mea si care-i rolul pe care-l voi avea eu in viata lor in urmatoarele doua zile: le voi fi traducator. Eu voi fi ‘mediatorul’ dintre ei si colegul nostru Aurel. Dupa scurta sporovaiala de la fumoar am trecut in sala de sedinta, sa vorbim despre lucrurile serioase. Subiectul pentru care ne-am adunat in aceasta formula este organizarea comunitara.

a

Paul si Kajo sunt experti in organizarea comunitara. Kajo este din Slovacia, unde lucreaza cu cetateni din 1996, iar Paul a lucrat in organizare comunitara ca cetatean al statului Ohio timp de 25 de ani, iar acum lucreaza in continuare in acest domeniu in Germania. Cum CeRe este pionier in organizare comunitara, expertiza lor indrumatoare a fost foarte binevenita. Paul si Kajo au adus cu ei sfaturi utile, numai bune de aplicat in organizarea comunitara.

(more…)

Sunteti multumit de intrebarile adresate la referendumul pe Legea Capitalei?

Friday, April 15th, 2011

a

Am citit cu stupoare intrebarile la care bucurestenii vor trebui sa raspunda la referendumul organizat de Consiliul General al Municipiului Bucuresti pe 19 iunie 2011:

–        Sunteti multumit de modul in care s-a dezvoltat Capitala?

–        Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si o administratie?

–        Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si 7 administratii?

–        Sunteti multumiti de curatenia in Capitala?

–        Va doriti o arhitectura unitara pentru Bucuresti?

–        Sunteti de acord cu reducerea cheltuielilor aparatului administrativ?

–        Sunteti de acord ca Bucurestiul sa fie condus de primarul general si CGMB?

a

Pana am terminat de citit toate intrebarile, deja raspundeam, instinctiv, la intrebari: nu, nu sunt multumita. Nu, nu-mi doresc asta. Da, imi doresc asta. Si nu sunt de acord cu asta, si nici cu asta. Intrasem intr-o logica de sondaj de opinie, de vot la jurnalul de stiri de seara sau chiar de quizz! Apoi mi-am adus aminte ca pe baza acestor intrebari si raspunsuri cineva – nu spun acum cine, nu are rost – va construi o lege pentru capitala.

a

Incerc sa inteleg logica din spatele alegerii acestor intrebari pentru un referendum. Pentru ca la un referendum oamenii trebuie sa spuna clar DA sau NU pe marginea unei solutii de decizie sau politica publica. Scrie si-n lege (legea 3/2001, legea 215/2001)! Da – sunt de acord cu demiterea presedintelui. Nu – nu sunt de acord cu Parlamentul unicameral. Sunt doar niste exemple, caci ni s-a mai intamplat in ultimii 20 de ani sa fim chemati la referendum. Chiar daca nici in trecut intrebarile de la referendum nu excelau la capitolul claritate sau relevanta pentru problema pe care trebuiau sa o rezolve, parca stiam totusi despre ce era vorba…

a

Pentru cazul de fata, ma duc cu logica de referendum mai departe: raspunsul meu la intrebarea daca nu sunt multumita de curatenia din capitala, ce decizie publica valideaza sau invalideza? Daca spun „nu” – ce se intampla? Dar daca spun „da”? Adica … ce solutie de politica publica sustine raspunsul meu? Daca nu sunt multumita, va decide vreun legiuitor, in urma unui REFERENDUM, ca trebuie sa se faca curatenie??!

a

Ma gandesc cu cea mai mare seriozitate la informatiile pe care le aduce acest exercitiu de interogare a populatiei. Sunt 7 intrebari, fiecare cu 2 raspunsuri posibile. Vor face oare Consilierii Generali combinatii intre toate seturile de raspunsuri posibile? Stiu ca exista o formula matematica pentru a calcula numarul de scenarii posibile adica toate combinatiile dintre raspunsurile posibile la intrebarile de mai sus. Nu stiu daca am spus corect, insa cred ca ati inteles!

a

Invit asadar cititorii blogului sa-mi spuna si mie formula – daca o stiu – si sa ne provoace la calcule, ca sa vedem cam cate scenarii de „lege a capitalei” exista in urma referendumului. Asta in cazul in care formula respectiva accepta valoarea „0” pentru una sau mai multe unitati.

A

scris de: Florina

Unde dai si unde crapa – din confesiunile unui dependent de conferinte

Wednesday, April 6th, 2011

a

Sa ma prezint: sunt participant profesionist la conferinte, seminarii, grupuri de lucru si dezbateri. Din moment ce sunt prezent, in medie, la doua asemenea evenimente pe saptamana, ma pot lauda ca am vazut de toate: de la intalniri la nivel inalt, cu membri ai Comisiei Europene, pana la reuniuni informale de discutii sau follow-up. Invariabil, am inceput sa creez clasificari si stereotipii in functie de organizatori, invitati, agenda, specificul locatiei si masa de pranz. La prima vedere, s-ar parea ca monotonia unei astfel de ocupatii poate fi sparta pe alocuri doar de socializare si schimbul de carti de vizita, dar ar fi pacat sa trecem cu vederea acest mare experiment socio-profesional pe care il reprezinta o conferinta. Nu doar ca se comunica un flux considerabil de informatii, uneori chiar utile, dar ai sanse foarte mari sa asculti oameni care vorbesc bine: deceleaza mesaje esentiale, nu pun mai mult de sapte randuri intr-o prezentare cu suport powerpoint si sunt capabili sa vorbeasca liber fara a divaga grosolan de la subiect. Dar ce te faci cand, dupa primele zece minute de audienta, incepi sa te uiti siderat imprejur daca ai nimerit unde trebuie? Sa va povestesc. Deunazi am participat la o conferinta tip follow-up al unui forum ONG din octombrie trecut, pe care am considerat-o foarte binevenita in conditiile ideii de sustenabilitate si evaluare a impactului, mai ales ca printre vorbitori s-au anuntat un ministru secretar de stat al Padurilor si inca doua personalitati de la Administratie si Interne si Educatie. Recunosc, nu dormisem tocmai bine in noaptea precedenta si aveam disperata nevoie de cafea pentru a ma concentra mai bine, dar asta nu inseamna ca n-am fost lovit din plin de atitudinea complet, va rog puneti-va mainile la ochi, miserupista a oficialului de nivel inalt care, pe langa faptul ca s-a prezentat c-o fituica scrisa de mana pe care a citit-o cap-coada fara sa ne arunce macar o privire daca intelegem ceva sau nu, la scurta sesiune de intrebari, nu s-a sfiit sa-si arate cu sarg dispretul fata de actiunile oamenilor de mediu. Ei bine, a plecat repede, iar noi ne-am mai dezmortit, rasufland usurati ca ce-a fost mai rau a trecut. O interventie mai tarziu, a preluat microfonul doamna de la MAI care, in contextul unei conferinte despre cum sa construiesti parteneriatul intre administratia centrala si ONGurile de mediu, ne-a tinut o prezentare stufoasa – a se citi 24 de slide-uri scrise marunt, marunt – despre atributiile ministerului cu pricina, cele ale administratiei publice locale si razboiul din Libia – “nu vreau sa insist asupra acestui aspect, este mult prea trist.” Da, exact acela a fost momentul in care m-am intrebat daca n-am gresit ziua si hotelul. Apoi a urmat o sesiune Q&A destul de stanjenitoare in care ne tot spunea ca MAI se ocupa de monitorizarea centralelor de termoficare din toata tara (?!) spre stupefactia invitatilor de la Agentia Nationala de Protectie a Mediului. Desigur, cum as putea sa uit de inspectoarea de la Educatie care incerca sa ne convinga ca in scolile din Romania orele de ecologie sunt obligatorii. Dar nu exista. In concluzie, aceasta a fost una bucata conferinta care a facut de ras incompetenta celor din administratia centrala.

a

Poate mai zaboviti cu mine pentru a va povesti si de al XIV-lea Congres al AM POS DRU prezidat de Ziarul Financiar. Anca Zevedei (Director AM POS DRU), Catalin Vatafu (Consilier al Premierului), Ovidiu Nicolescu (CNIPMMR), Rodica Ionescu (FNGCIMM), Sorin Iorga (UNPCPR) au asigurat, fara intrerupere, 3h:30 de spectacol inedit. Sub deviza Zevedei saved the day, s-au prezentat, mai abitir decat oamenii muncii din Brasov care indeplinisera Planul de Stat cu 114%, realizarile stahanoviste ale Autoritatii de Management care, prin prisma anlui 2010 fata de 2009, a depasit planul cincinal cu 278% numarul de proiecte selectate si 492% privind contributia publica a proiectelor contractate. In spiritul transparentei pe care dna Zevedei spera din toata inima s-o fi apreciat asa cum trebuie, conducerea AM-ului a mentinut o atitudine populista prin care a vorbit cu caldura despre grupurile de lucru la care participa activ deopotriva patronatele, sindicatele si ONG-urile si unde toate deciziile se iau impreuna. Asa se explica cresterile fabuloase din cadrul POS DRU, scaderea prefinantarii, dar frecventa marita a rambursarilor prin eforturile Organismelor Intermediare desi nu se platesc ore suplimentare si bineinteles, reducerea considerabila a documentelor justificative prin noua instructiune, de care „beneficiarii au fost foarte optimisti si multumiti”. Desi ma consider un veteran al conferintelor si nu ma emotionez in fata unei adunari selecte, nu m-am ridicat in picioare sa spun cu obida: „Stati asa ca lucrurile nu-s asa de roz in relatia cu beneficiarii, chiar bat spre gri”. Cum as fi putut s-o fac cand dl Iorga, mereu prezent la grupurile de lucru, s-a batut cu pumnul in piept ca AM-ul si-a atins deja limita de flexibilitate si cireasa de pe tort, dna Zevedei a facut knockout intreg Fondul National de Garantare pe motiv ca n-a depus nici un efort sa includa si ONG-urile in categoria de beneficiari eligibili. As fi parut drept cel mai rau exemplu de ONGist care musca mana AM-ului ce-l hraneste. Iar pentru toate neajunsurile existente au trimis la inaintare, ca de obicei, Curtea de Conturi cu birocratia excesiva si beneficiarii: „Numai printr-o buna informare si comunicare intre beneficiari si noi, ca parteneri reali ai acestora, putem gasi solutii la implementarea proiectelor care sunt frumoase, de mare folos. Nu e usor, dar numai printr-o buna colaborare putem reusi. Sa veniti catre noi cu o critica constructiva pentru un succes comun. Aveti o implementare eficienta, si noua ne e bine” – A.Zevedei. „Elaboram un plan de masuri prioritare cu sapte directii de actiune, ultima referindu-se la capacitatea si responsabilitatea beneficiarilor. Stam foarte bine la depunere, evaluare si contractare, dar prost la implementare. Pauza. E vina beneficiarilor, sa nu trecem sub tacere rolul acestora in implementare” – C.Vatafu.

a

In rest, conducerea AM POS DRU s-a prezentat bine spre foarte bine. Nici nu avea cum altfel in conditiile in care, printre altele, ii explica cu ingaduinta dlui Pislaru, aparent picat din luna, diferenta dintre prefinantari si rambursari si despre cum Statul penalizeaza implementatorii de proiecte cand acestea nu mai pot fi sustinute din cauza intarzierii finantarilor nerambursabile. Sau cand zambea indulgent la reactiile copilaresti ale aceluiasi domn care se minuna cu ochii mari si gura intredeschisa la auzul atator cresteri de indicatori si locuri de munca create: „Colegul meu de la PRO Tv a ramas uimit de posibilitatea de a avea al doilea job: 2000 de romani care predau prin intermediul POS DRU! E important sa cunoastem aceasta statistica. Ca doar a scazut somajul. […] Retinem aceste cresteri: 300, 400, 700%!”

a

Si uite-asa, vreme trece, vreme vine, nu mai e mult si se termina si prima perioada de programare si banii europeni tot nu se cheltuie, iar atunci cand se intampla, de fapt sunt risipiti pe reuniuni gen circ unde oameni cu pretentii fie sunt echidistanti in raport cu subiectul discutat, fie frizeaza ridicolul. Pana una, alta, eu ma duc in continuare la conferinte, doar-doar recesiunea s-o resimti si-n cazul discursurilor, tematicii si invitatilor. Selectie drastica zic eu.

a