Archive for June, 2009

Cetateanul si Politia – ep.1

Tuesday, June 30th, 2009

Dragi cititori,

 
Am sa incep un serial. Intriga este urmatoarea: unei persoane apropiate mie i s-a furat un bun. O motocicleta. Dorind sa fiu de ajutor, m-am oferit sa ma port ca un cetatean civilizat al acestei tari si sa caut informatii utile pentru relatia pagubitului cu institutiile statului.

 
Prima ocazie a aparut: pagubitul a gasit un anunt de vanzare a unei motociclete cu caracteristici asemanatoare si cu “cateva probleme cu actele”. Da aceasta informatie politistului responsabil de caz (dimpreuna cu numele persoanei si telefonul indicate in anunt). Dupa 24 de ore, politistul spune ca numele persoanei nu exista in baza de date a evidentei populatiei. Aici facem o paranteza: din surse neoficiale, am aflat ca pentru a consulta aceasta baza de date sunt necesare cateva minute. Inchidem paranteza.

 

Adaugam povestii ca tot de pe internet gasim numele aceleiasi persoane inscrisa pe lista unei institutii publice in aceeasi localitate – prin urmare persoana exista. Semne de uimire si intrebare (?!?!??!!!!). E vorba de incompetenta, e politistul mana in mana cu hotii sau nu avem destula informatie. Pana la urma se poate ca in timp ce pagubitul (hai sa ii zicem Gigel) isi smulge parul din cap ca i s-a furat motoru’ si il vede la vanzare 3 zile dupa pe internet si nimeni nu pare sa faca nimic, ei bine, poate intre timp politia de fapt lucreaza de zor….

 
Aici intervin eu direct: hai sa aflu ce drepturi are un cetatean in raport cu un politist. Si ce ar putea face un politist (dat fiind ca Gigel i-a sugerat politistului diverse variante, inclusiv sa faca un control la cineva care spune ca are un bun de vanzare cu oarece probleme de acte… e abuz? poti sa intrebi pe cineva asa, fara motiv? ca pana la urma poate omul cu anuntul chiar e nevinovat si nu are nici o legatura…).

 
Incepem cu Google. Pe www.politiaromana.ro citesc Legea politiei in care se spune art. 26 ca printre atributiile Politiei se numara “culege[rea de] informaţii în vederea cunoaşterii, prevenirii şi combaterii infracţiunilor, precum şi a altor fapte ilicite”. Nu sunt multumita: cat am voie sa cer politistului sa ma informeze? cum pot sa il trag de maneca pentru a sti daca chiar se ocupa de caz? (da, stiu, exista o premisa de delasare, dar dupa cum vedeti ma raportez la lege!).

 
Mai citesc pe site-ul Politiei Romane. Aflu ca “pentru a vă cunoaşte drepturile vizitaţi www.mai-dga.ro”.
Prima impresie: 5 minute sa se incarce prima pagina. Ma reped la “Relatii cu publicul” si citesc tot ce scrie pe acolo. Nu mi-e clar. Caut numere de telefon. Dupa ce sun in 3 parti (inclusiv telefonul verde 0800.806.806 care nu imi e accesibil – sa fie din cauza ca avem RDS?) reusesc sa dau de cineva de la Relatii Publice. Trebuie intai sa ma identific (imi spun numele, dar cand imi cere si numarul de telefon protestez spunand ca nu mi s-a mai intamplat sa mi se ceara intai numarul de telefon inainte de a mi se da o informatie generala). Spun ca doresc sa stiu ce drepturi am in relatia cu un politist – ajung sa povestesc “speta”. Imi e sugerata plangerea catre superiorii politsitului – de la celalat capat al firului imi sunt indicate institutiile in ordine ierarhica si date de contact. Explic din nou ca nu vreau sa fac plangere, ca pana la urma poate politistul isi face treaba bine, dar vreau sa stiu ce am dreptul sa cer sa imi se spuna…. Sugestia primita: sa ma adresez politistului de proximitate.

 
Caut politisti de proximitate in zona: doua liste pentru sectorul 1, respectiv sectia 2, pentru a caror incarcare mi s-a blocat din nou browserul (poate totusi e de vina calculatorul meu, nu site-ul lor..) si pe care dupa ce le downloadez nu functioneaza (link aici si aici). Trebuie sa plec la o intalnire – ramane pe maine sa vad daca pot da de cineva care sa imi explice ce drepturi am daca sunt pagubit (in afara de dreptul de a astepta).

 

Scris de: Sinziana

Din nou de la Merisani: tinerii romi, PhotoVoice-ul si autoritatile locale

Monday, June 29th, 2009

 

Ultima data cand am scris despre proiectul PhotoVoice de la Merisani eram entuziasmata pentru ca la workshop-ul de lansare al proiectului si instruire in advocacy si metoda erau prezenti 22 de tineri. Si eram si optimista cu privire la derularea proiectului, insa aveam oarece rezerve cu privire la impactul metodei intr-un sat din Romania… Rezervele erau indreptatite deoarece pe parcursul proiectului reprezentantii APT au avut de luptat cu atitudini nu tocmai prietenoase – ca sa nu fiu mai aspra in exprimare – fata de grupul de tineri romi si proiect.

             

De exemplu, dupa ce au mutat desfasurarea atelierelor de PhotoVoice la scoala din Merisani, lucru posibil multumita deschiderii manifestate de directoarea scolii, nu mica a fost surpriza partenerilor nostri cand femeia de serviciu a scolii a chemat politia pe motiv ca tinerii participanti in proiect …se catara pe gardul scolii. Acest incident a dus la desfasurarea atelierelor inapoi in Caminul Cultural din Merisani. Aici, la un moment dat, in timpul unui atelier, a aparut domnul viceprimar din Merisani insotit de cativa localnici, care le-au spus partenerilor nostri sa termine cu aceste intalniri pentru ca au murdarit doi pereti ai cladirii. Pana la urma domnul viceprimar a acceptat faptul ca cei doi pereti erau deja murdari cand a sosit echipa de proiect acolo, si s-au putut continua activitatile la camin.

  

Intr-un alt rand, cu ocazia serbarii de la scoala, tinerii ne-romi au organizat un recital de cantece si dansuri rome, neimplicandu-i si pe cei romi pe motiv ca „sunt galagiosi si nu au voce”. Tinerii romi au asistat la serbare si ii intrebau retoric pe cei de la APT: „Vedeti, doamna, vedeti domnu’, cine danseaza dansuri tiganesti?”

  

Nu vreau sa fac un jurnal al acestor lucruri „marunte” care au intervenit pe parcursul desfasurarii proiectului, ci sa ma duc deja la … impactul proiectului. De obicei, aceasta evaluare se face dupa terminarea proiectului. Insa nu pot sa ignor doua lucruri:

 

       Agenda Consiliului Local Merisani din data de 29 mai 2009, care pentru prima data a inclus hotarari ce privesc satul Malul Vanat. Aceste hotarari vizeaza solutionarea unor probleme identificate de tinerii participanti in proiect inca de la primul workshop: lipsa unui sistem de canalizare, a alimentarii cu apa, a locuintelor si a unei biserici in comunitatea Malul Vanat. Proiectele de hotarari existau inainte de inceperea proiectului nostru, insa ele ignorau … chiar satul Malul Vanat. Iata ca la 2 luni de la inceperea proiectului, dupa multa agitatie in comunitate, multe drumuri la primarie facute de partenerii nostri de la APT, Sorina si Dragos Duta-Bunescu, satul Malul Vanat devine vizibil pentru autoritatile locale. Pentru a dovedi ca lucrurile stau exact asa cum relatam noi, atasez acestui post listele de probleme facute de tinerii nostri si agenda consiliului local. Merita mentionat ca, in paralel cu desfasurarea „Participarea Tinerilor prin Imagini”, APT a fost partenerul CeRe intr-un alt proiect intitulat „Consiliul la rampa”. In cadrul acestui proiect, APT a reusit sa informeze cetatenii despre drepturile lor in relatia cu autoritatile, sa adune cetateni din comunitate si sa-i aduca in sala de sedinte a consiliului local. Printre cetateni… si o tanara roma!

  

       Dorinta tinerilor participanti romi de a continua cu activitati de advocacy dupa terminarea proiectului PhotoVoice. In urma unei discutii purtate cu ei a reiesit ca doresc sa se implice direct in rezolvarea unei probleme a comunitatii. Poate si pentru ca 20 de tineri implicati in proiect au raspuns deja „Prezent!” la apelul APT de a face curatenie pe drumul si in santurile care strabat satul… Se mandresc si acum cu asta. Inteleg mai putin de ce primarul le-a spus sa arunce sacii plini cu gunoaie pe un camp din apropiere atunci cand l-au rugat sa trimita o masina sa ridice sacii.

 

Nu ne mai ramane decat sa speram ca hotararile autoritatilor locale vor deveni realitate si ca tinerii din Malul Vanat care au inceput sa creada ca pot schimba lucrurile in comunitatea lor vor incepe sa foloseasca efectiv aceasta incredere. Speram de asemenea sa le putem oferi in curand si sprijinul de care au nevoie pentru activitatile de advocacy … si oportunitatea.

  

Pe curand!

 

 

 

 

Scris de: Florina

Primul juriu cetatenesc din Romania – la Medias

Monday, June 22nd, 2009

 

As vrea  sa va povestesc despre primul juriu cetatenesc din Romania.

 
In primul rand un pic de fapte: s-a intamplat la Medias intre 17-20 iunie (de miercuri pana simbata). 15 cetateni au fost selectati aleatoriu din comunitate (pe criterii statistice). Tema: cum sa punem in valoare centrul orasului (o piata medievala care are in mijloc un parc). Au stat in sala de la Biblioteca Municipala aproape 4 zile. In acest timp au audiat cam 20 de martori diversi – responsabili din Primaria Medias de amenajare urbana, de dezvoltarea turismului, de activitati culturale, altii care erau arhitecti independenti, patroni de firme de turism, ghizi turistici din oras, straini care lucreaza in Medias, simpli locuitori din centru sau invitati de la Sibiu, au vazut filmari cu locuitori din centru care vin in parc si cu persoane care gestioneaza sau viziteaza ruinele de la Alba, au vazut cateva zeci de poze cu Medias si alte orase si au primit  un dosar intreg de harti, prezentari power point, fotografii si alte documente.

 
Apoi un pic de impresii: sunt incantata! Sunt incantata din doua motive.

 
In primul rand pentru ca am avut dovada ca niste cetateni simpli, dintre cei care nu au deja state vechi prin ONGuri, pot sa formuleze recomandari echilibrate si de calitate dupa ce au primit datele relevante. Juratii de la Medias au primit foarte multa informatie in 3 zile, iar recomandarile lor au avut de rezolvat o problema delicata: ce sa faci intr-o piata medievala care, prin natura sa, ar trebui sa fie pietruita (ca la Sibiu), dar in care ai un parc indragit de locuitori? Cum sa impaci si capra arhitecta (care vroia armonie cu fatadele medievale, perspective pentru turistii curiosi, spatiu pentru spectacole) si varza riverana (care vroia umbra, fantani arteziene pentru copii si liniste pentru plimbarile localnicilor)? Ei bine, locuitorii au gasit o solutie – una de mijloc, care sa asigure si umbra, sa fie prietenoasa si cu tocurile doamnelor (cum se zice in recomandari) si primitoare pentru turisti. O viziune de ansamblu pe care nu ai fi putut-o obtine nici prin clasicele dezbateri, sondaje sau focus-grupuri.

 
In al doilea rand pentru ca am plecat cu o metoda invatata din carti, masurata de aici pana aici, si am ajuns la o varianta pe calapod romanesc, care s-a deschis in toate partile. Am plecat cu ideea ca vom face niste recomandari pentru primarie si consiliu local, dar juratii au aratat in dezbaterile lor ca sunt lucruri de facut si de catre altii – incepand cu proprietarii privati ai monumentelor istorice si terminand cu cetatenii insisi. Apoi tot juratii au spus ca nu doresc ca lucrurile sa se termine aici si au facut recomandari cu privire la cum sa fie monitorizata aplicarea  recomandarilor, aratand cum vad ei sa fie implicati in continuare de administratie. Ba au spus ca mai este nevoie de inca niste consultari cu cetatenii.

 

Eu la Medias – asa cum le-am spus si celor de acolo – mi-am reincarcat bateriile de activist. Am avut parte de un super partener (echipa de la Serviciul Relatii – zau ca asa se numeste! – de la Primarie, sustinuta de colegi si de vointa politica a primarului, vicelui si consilierilor locali). Cetatenii-jurati s-au implicat sincer, cu curiozitate, drag de oras, timiditate in unele cazuri in dezbateri… desi nu a lipsit neincrederea (cat la suta din ce spunem o sa se faca? asa ne intrebau), dar nu era vorba de sictir, de blazare, de indiferenta. Si am in sfarsit o dovada palpabila cu care sa le dau peste ochi celor care mai spun ca deciziile trebuie luate de specialisti – am vazut ca locuitorii orasului, ascultand parerile expertilor, pot propune o viziune care sa fie imbratisata de comunitate.

 
Ramane de facut partea grea – de urmarit ce se intampla cu cele 4 pagini de recomandari (le aveti si pe ele pe aici) si cum sa nu se piarda entuziasmul de acum. Asa cum ziceam si acolo: cred ca in Medias deja administratia si comunitatea  de afaceri au evoluat, sunt sprintene si mai in pas cu vremurile. E timpul ca si comunitatea, cetatenii, sa se scuture si sa inceapa sa priveasca in jur. Si sa nu isi ia mana de pe acest rezultat al muncii lor, sa tina cu dintii de el si sa il promoveze.

 
Eu multumesc Mediasului pentru ce mi-a oferit. Si va mai tin la curent cu ce se intampla.

 

Recomandarile le puteti vedea aici.

 

 Juriu Cetatenesc

 

Juriu Cetatenesc