Archive for May, 2009

Si in timpul liber? Tot cetatean!

Monday, May 18th, 2009

 

Duminică, ora 12:30. Căldură mare. N-am stat, comod, pe terasă, bând o limonadă rece. Ci am fost la protest! Nu un protest organizat de CeRe, nu un protest la care să merg însuflețită doar de activismul de ONGistă care îți intră în sânge la un moment dat, ci un protest a cărui cauză mă afecta direct, ca cetățean al Bucureștiului, mai exact, ca cetățean al sectorului 2. Am fost la protestul organizat pentru salvarea Lacului Circului (secat în urma ridicării unui bloc – mamut) și, mai important din punctul meu de vedere, pentru a face lumină în șirul de greșeli (mai mult sau mai puțin intenționate, vom vedea poate) care au dus la secarea lacului. 

 

Nu voi așterne “pe monitor” o poveste profund emoțională (deși legături emoționale cu Lacul Circului există din plin, ca pentru orice altă persoană care a copilărit acolo), ci ma voi rezuma la a reda cerințele care au stat în spatele protestului din petiția deschisă de Asociația Salvați Bucureștiul:

  • Publicarea tuturor documentelor privind construcţia Cascade Lake Plaza care a cauzat secarea parţială a Lacului Circului
  • Analiza avizelor a 4 proiecte imobiliare similare aflate în curs de aprobare din Bucureşti
  • Refacerea ecosistemului din zona Parcului Circului
  • Pedepsirea celor vinovaţi

 

Doresc doar să împărtășesc un gând: e o senzație extraordinară să fii cetățean activ, să te întâlnești cu alții pe care îi frământă aceași problemă (în cazul de față s-au adunat destui oameni, lucru care a amplificat sentimentul), să nu te resemnezi, să îți spui păsul, să pornești o luptă chiar dacă adversarul pare de neînvins, să simți că faci ceva. 

 

Tu când ai fost ultima oară “cetățean”?

 

scris de: Ioana

Protest Lacul Circului

foto de la eveniment puteti vedea aici

Influenta cetateanului asupra procesului internațional de luare a deciziilor

Monday, May 18th, 2009

Studiul asupra influenţei cetăţeneşti a fost realizat de Sarah Goff, absolventă a Universităţii Princeton cu ocazia reuniunii Midwest Political Science Association din 2008 şi urmăreşte construirea unui răspuns la problema slabei influenţări a procesului internaţional de luare a deciziilor de către cetăţeanul obişnuit, ridicată de Robert Dahl (important politolog contemporan). Autoarea încearcă să atace prin mai multe argumente ideea lui Dahl că o astfel de participare nu este fezabilă. Dimpotrivă, ea este posibilă, dar greu de pus în practică.

 

Argumentaţia începe prin expunerea motivaţiilor de participare, motivaţii instrumentaliste (cetăţeanul doreşte să se implice în anumite politici care îl interesează în mod particular) şi motivaţii etice (determinate de simţul civic). Totuşi, scopul participării nu este în principal acela de a influenţa personal procesul guvernării, ci acela de respectare a datoriei civice pentru realizarea binelui public, datorie ghidată de valori (un exemplu dat este acceptarea efectuării stagiului militar datorită conştientizării importanţei lui pentru siguranţa naţională). Astfel, datoria civică este factorul principal care determină implicarea cetăţeanului.

 

Ca replică la teza lui Dahl potrivit căreia nu există un proces democratic de luare a deciziilor în care cetăţeanul obişnuit să aibă un cuvant de spus, Goff dă o soluţie pentru ca participarea publică să se concretizeze şi să fie semnificativă – guvernul va trebui întotdeauna să asigure rezolvarea problemelor de prim interes. De asemenea, este reluată o afirmaţie a Nadiei Urbinati care introduce o altă idee esenţială şi anume că trebuie făcută întotdeauna diferenţa între definirea democraţiei ca practică participativă şi ca sistem de guvernare (democraţia participativă presupune nu doar delegarea unor reprezentanţi, ci şi menţinerea contactului şi a dialogului între aceştia şi electorat, electorat ce constituie sursa legitimităţii regimului). Studiul se concentrează asupra teoriei democraţiei deliberative, concept introdus pentru prima dată de Gutmann şi Thompson ( cetăţeanul poate influenţa politicile guvernului fiind activ în dezbaterile publice), asupra teoriei liberale, explicată de John Rawls (cetăţenii au legitimitatea de a influenţa politicile dacă pot argumenta că viziunea lor este conformă cu binele public) şi teoriei constituţionale, concepută de Eisgruber (constituţia reprezintă cadrul pentru o auto-guvernare a cetăţenilor).

 

Potrivit lui Goff, procesul de luare a deciziilor de către cetăţeni nu se desfăşoară doar în cadrul statului-naţiune, în afacerile interne, ci şi în cadrul internaţional, cadru ce favorizează eficientizarea participării. O altă teză combătută de Sarah Goff este aceea că un cetăţean obişnuit este incapabil să influenţeze orice fel de acţiune, forţa sa fiind nulă în raport cu grupul din care face parte. Autoarea demonstrează că elementul crucial nu este dimensiunea, ci eficienţa guvernului şi managementul problemelor politice. În ceea ce priveşte complexitatea deciziilor şi problemelor internaţionale, Dahl afirmă că majoritatea cetăţenilor nu sunt familiarizaţi sau nu au competenţa necesară de a evalua situaţii internaţionale. De asemenea, problemele interne sunt considerate a fi mai importante decât cele externe. Totuşi, se poate afirma că nu doar problemele externe sunt complexe ci şi cele interne, aşadar, spune Sarah Goff, cetăţenii pot înţelege şi problemele internaţionale. Continuând să răspundă argumentelor lui Dahl, autoarea neagă ipoteza că dezbaterea internaţională nu include şi cetăţenii obişnuiţi. Din contră, dacă cetăţenii sunt interesaţi de problema respectivă, ei îşi vor da toată silinţa să se informeze şi să se implice, făcând o alegere raţională, bine gandită.

 

Atingând problema raportului între cooperarea internaţională şi participarea publică, autoarea constată că apartenenţa unei ţări la diferite organizaţii internaţionale favorizează participarea cetăţeanului. Cooperarea internaţională are efecte în democratizarea regimurilor, fapt ce are drept consecinţe creşterea participării, măsurată prin influenţa asupra procesului de decizie. Deşi cooperearea internaţională înseamnă compromis, negociere, deci ajustarea politicii interne pentru respectarea unor norme, există întotdeauna avantaje şi părţi bune. Este vital ca reprezentanţii cetăţenilor să ştie să echilibreze cerinţele organizaţiilor internaţionale cu dorinţele cetăţenilor. Astfel, pentru păstrarea unor angajamente democratice trebuie să se ţină cont de necesităţile cetăţenilor şi de priorităţile comunicate de aceştia. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de un bun management şi, în acelaşi timp, trebuie să se ţină cont de faptul că participarea publică creşte calitatea actului de guvernare.

 

În ceea ce priveşte birocraţia, Goff, mai optimistă decât Dahl, susţine faptul că procesele de luare a deciziilor pot fi eficiente dacă nivelul de birocraţie este scăzut. Reluând argumentaţia, Goff afirmă că Dahl nu reuşeşte să îşi susţină cele 2 argumente: birocraţia ca obstacol în calea accesului cetăţenesc la procesul de luare a deciziilor şi inexistenţa participării publice. Pentru a preveni lipsa transparenţei şi a eficacităţii acuzate de Dahl, soluţia este alegerea unor delegaţi reprezentativi, care va dovedi gradul de interes pentru politică.

 

În încheierea articolului, Sarah Goff concluzionează că influenţa cetăţeanului poate exista doar în contextul unui guvern capabil de politici eficiente şi că procesul luării deciziilor poate fi un prilej pentru a menţine eficacitatea participării cetăţenilor cu privire la politicile pe care aceştia le consideră importante. Un posibil răspuns la întrebarea pusă încă din titlul studiului, având în vedere argumentaţia autoarei, este că modelul sceptic al lui Dahl privind influenţa cetăţeanului aupra procesului de luare a deciziilor nu este întemeiat în totalitate.

 

prezentare realizată de Elena Bunăoară, 
voluntară CeRe

 

Când vine vorba de participarea la luarea deciziilor la nivel internațional a cetățeanului “de rând”, ești mai degrabă sceptic sau încrezător? Spune-ți opinia și dezbate împreună cu alții pe blogul CeRe.