Archive for April, 2009

Barfe de la seminarul CeRe

Monday, April 27th, 2009

Din observatiile unei participante la trainingul CeRe despre advocacy:

 

Principalele beneficii ale participantilor sunt generate de doua surse: pe de o parte este vorba de livrarea de know-how dinspre instructorii cursului inspre participanti si, pe de alta parte, de exercitiul socializarii efective.

 

Dimensiunea aferenta comunicarii a fost in foarte multe dintre locuri convertita in comunicare interinstitutionala. In acest context, partenerii de dialog s-au convertit in puratori de mesaje ale organizatiilor din care provin, iar cadrul in care s-au dezvoltat sesiunile de training s-a convertit in mediu dinamic de transfer de informatii si de know how.

 

Instrumentele prezentate de catre instructori au fost in mod constant exemplificate de participanti. Raportarea la propriile cazuri a fost principala metoda de invatare. In aceste conditii, detasarea de un discurs aplicat ori prefigurarea unei viziuni macro pentru participanti a fost defectuoasa. Fiecare dinitre prezentarile trainerilor a fost urmata de exercitii care au urmarit tocmai aplicabilitatea teoriilor asupra campaniei de advocacy pentru fiecare dintre organizatii care urmeaza sa fie implementata, astfel ca metodele si instrumentele oferite au fost internalizate si integrate ca si viitor sablon de activitate in ceeea ce priveste activitatea de advocacy. Aceste inputuri dinspre instructori au avut ca si imediat raspuns organizarea etapizata, din partea participantilor, a activitatilor ce au servit drept exemplificari.

 

Prin sesiunile de lucru pe echipe, cu precadere cele mixte, cu reprezentanti a doua organizatii diferite, lucrul a fost pretextul ascuns al familiarizarii cu articulatiile organizatiilor. Mai mult decat bifarea unui aplicatii ce a venit sa optimizeze asimilarea informatiilor furnizate, aceste exercitii au sensibilizat si, ulterior, captat atentia intregului grup prin prezentarea etapelor proiectului. Toleranta din partea celorlalti membri cu privire la prezentarile din cadrul sesiunilor rezida tocmai in empatia pentru cauzele si problemele coparticipantilor. Aceste dezbateri au generate veritabile brain storming-uri colective.

 

Importanta si de avut in vedere pe viitor pare a fi dimensiunea colaborarilor. Reticenta cu privire la ONG-urile locale a fost una recurenta. Parghiile ce faciliteaza activitatea ONG prin aceste tipuri de afilieri sunt, in multe dintre cazuri, insesizabile pentru membrii, raportandu-se la restul de organizatii neguvernamentale „co-judetene” analog membrilor  unui  raport de inamicitie.

 

Flexibilitatea mesajelor, aplicabilitatea imediata la nivelul exercitiilor precum si exemplificarea constanta au fost principalii facilitatori ai actului de invatare.

 

Unul dintre principalele aspecte dezirabil de urmarit pe viitor si, eventual, de corijat, vizeaza aceasta imposibilitate de detasare de imediat. In foarte multe dintre cazuri, bifarea unor scopuri imediate si lipsa unei planificari strategice la nivelul contextualizarii unor rezultate punctuale ca si parte a unor viitoare demersuri pot duce la scaparea din vedere a unor posibile viitoare demersuri.

 

Dinamica relationarii, precum si schimbul de informatii si constituirea ori consolidarea aparatului critic de a evalua si de a fundamenta o campanie de advocacy sunt beneficiile majore ale participantilor. 

 

Impresiile Irinei Zamfirescu, asistent de proiecte AMP care a participat la seminarul nostru de advocacy 13-15 martie de la Busteni. Irina/AMP -ul a fost invitat ca participant/partener/prieten/colaborator CeRe.

Opriti codurile – statia Cotroceni

Wednesday, April 22nd, 2009

Azi am fost la întâlnirea cu preşedintele Băsescu pe tema codurilor. Nu ştiu cum să descriu starea de spirit în care mă aflu, dar ideea de bază este următoarea: nu pot să înţeleg cum poţi într-o democraţie să spui că întrucât ne grăbim din motive superioare şi întrucât specialiştii au fost consultaţi şi răsconsultaţi, nu mai e timp de consultarea publicului larg. Adicătelea suntem de unde am plecat: deciziile se iau din raţiuni de stat care scapă în complexitate înţelegerii plebei, dar sunt în mâini bune pentru că specialiştii (ale căror păreri oricum se bat cap în cap) şi-au dat deja avizul… Realismul politic primează. 
Ce am eu de comentat:

  1. Codurile penal şi civil reflectă în mod major valori ale societăţii. Ele reprezintă opţiuni ale societăţii (e mai importantă viaţa mamei sau a copilului? E permisă căsătoria homosexualilor? Pedepsim mai mult sau mai puţin? Protejăm chiriaşul sau proprietarul?). Nu specialiştii decid, ei doar vor da forma potrivită pentru a transpune în limbaj tehnic ceea ce populaţia consideră ca fiind important.
  2. Mă îmbolnăveşte perpetuarea mentalităţii de peticire. În loc să faci un lucru bine de la început, zici că îl faci acum repede cum se poate că ne trebuie şi îl mai ajustezi pe ici pe colo – 20 de zile până la promulgare, 2 ani până la intrarea în funcţiune… adică cine vrea să se intereseze să se istovească în nesfârşite mici campanii care să convingă modificarea încă unui articol, încă unui alineat, încă unui paragraf… Iar cine îl învaţă să descopere că peste 3 luni capitolul cutare de fapt iar s-a modificat. Şi în loc să ai un cod (adică 4), să ai un cod şi 37 de legi de completare şi modificare şi să fii iar sancţionat de CEDO că acest stufăriş de legi de fapt împiedică accesul omului simplu la justiţie.
  3. În al treilea rând, cum poţi să construieşti o democraţie dacă în mod regulat îndepărtezi cetăţeanul de luarea deciziilor? Dacă în mod regulat decizia este luată de specialişti, sau trebuie repede, sau ţine cont de raţiuni de care n-ai habar (de pildă că nu ai ce raporta la capitolul „modernizarea justiţiei”?). Cum vom ajunge vreodată la participare publică dacă aceasta este constant atitudinea autorităţii – inclusiv a unui şef de stat care se reclamă drept un apărător al poporului?

Închei prin a spune că am asistat la un adevărat joc al puterii, în care se negociază şi se spun adevăruri parţiale (exact ca înainte de 1989). În declaraţiile de după întâlnire, preşedintele Băsescu a spus că se dezbat de 10 ani codurile – ceea ce este fals: în primul rând că nu este acelaşi text care a fost dezbătut 10 ani, ci tot felul de proiecte care apar şi dispar. În al doilea rând niciunul din proiectele de coduri apărute în cei 10 ani nu a fost supus unei dezbateri publice autentice – o dezbatere care să pornească cu o traducere a textului tehnic în limbaj comun. De asemenea, a fost spus că România nu îşi permite încă o întârziere – fals! Comisia nu cere grabă (dimpotrivă!) şi dacă au trecut 10 ani (ba din 1968 e şi mai mult!) încă 6 luni de dezbateri largi nu ar durea pe nimeni (nu mai zic că o treabă bine făcută cred că ar dura şi mai mult, dacă nu bagi resurse). Şi de asemenea nu a fost clar că noi, cei din Coaliţie am cerut consultare pentru mulţi şi am primit consultare doar pentru noi. Adică dacă tu, cel care citeşti, nu eşti membru al vreunei organizatii ce face parte din Coalitia Opriti Codurile! sau nu ai un reprezentant pe la Bucureşti care să meargă la comisie, poţi dormi în pace – nu te va deranja nimeni să îţi ceară părerea!

 

Cu năduf,

Sînziana

Decizia publica intre secolul XXI si evul mediu

Wednesday, April 8th, 2009

CeRe are un proiect de responsabilizare a consilierilor locali si crestere a vizibilitatii acestora – Consiliul la rampa. Proiectul se desfasoara in 5 localitati, in fiecare CeRe avand cate un partener local. Activitatile constau in monitorizarea consilierilor locali, publicarea unor rapoarte care sa reflecte activitatea acestora si organizarea unor dezbateri, pe teme de interes local la care sunt invitati alegatorii si consilierii locali.

 

Ideea din spatele acestui proiect a plecat de la faptul ca, in cele mai dese situatii, consilierii locali sunt invizibili, se comporta ca subordonati ai primarului si nu-si asuma responsabilitatea de a guverna comunitatile decat votand, mai mult sau mai putin automat proiecte initiate de primari.

 

In contextul descris mai sus, pentru a introduce proiectul si pentru a face intrarea colegilor care urmau sa participe la sedintele de consiliu, am informat primarii despre ce urmeaza sa facem.

 

Si ca sa ajung mai repede la titlul acestui text – ca raspuns al scrisorii mele, unul dintre primari ma suna, parca din evul mediu, sa intrebe cine a decis ca orasul lui sa fie introdus in acest proiect, fara avizul sau. Din pacate nu am primit in scris, punctul de vedere al dlui primar, asa cum ni se promisese.

 

Lucrurile nu s-au oprit aici. In aceeasi nota am discutat si in cadrul sedintei Consiliului Local la care am participat. Sedinta care, in paranteza fie spus, fusese anuntata la ora 5 si a inceput la ora 4 si numai deliberativa nu a fost. Aici, dl primar aprobat de unii consilieri, dezaprobat tacut de altii, a sustinut acelasi lucru – ca nu avem noi dreptul sa le cerem lor raport.

 

Dar nu ne oprim aici. Oare in cate comunitati din Romania primarul joaca rol de consiliu local si se declara stapanul absolut peste oras/ municipiu/ comuna?

 

scris de: Oana